La sfârșitul lunii noiembrie majoritatea gospodarilor pun prunele la fermentat pentru a prepara țuica pe timpul iernii. Tradiția este menținută în viață de cei mai bătrâni, un exemplu fiind domnul Gică Baciu din Buzău, care ajuns la vârsta de 100 de ani, încă mai produce țuică pentru consumul propriu, potrivit adevarul.ro.
Cea mai bună țuică se face în comunitățile de pe Valea Slănicului din județul Buzău, în comunele Bisoca, Lopătari sau Mânzălești, unde oamenii încep să producă țuica în ianuarie, după ce au pus prunele la fermentat încă din timul iernii. Licoarea este atât de apreciată datorită aromei subtile de prună, culorii gălbuie și tăria, care chiar dacă are multe grade, este blândă.
Gică Baciu este un țuicar experimentat, care la cei 100 de ani culege de unul singur prunele și le fierbe pentru a obține băutura. Acesta o depozitează în butoaie din lemn de dud, care face țuica să obținiă culoarea gălbuie, iar cu cât aceasta este mai veche, este și mai gustoasă.
Bărbatul spune că logevitatea sa se datorează consumului licorii naturale, care dacă este făcut rațional, poate fi benefic pentru sănătate.
„E bună. Merge la suflet. Nu ai treabă cu tensiunea, nu-ți trebuie doctorii dacă bei o țuică din asta pe nemâncate. Tensiunea dă înapoi imediat, nu mai mergi la doctori, nu mai umbli la medicamente. O țuiculiță e cea mai bună”, spune bărbatul.
Acesta a învățat cum să prepare țuica în tinerețe, de la cei mai bătrâni. El a aflat că fiecare detaliu din pregătirea instalației de fiert băutura trebuie să fie tratat cu atenție. Chiar și în prezent, spune că cel mai bun amestec pentru chituirea îmbinării dintre capacul cu serpentina din cupru și cazanul umplut cu borhot se face din mămăligă și cenușă.
Terciul trebuie să fiarbă două ore pentru a obține cea mai bună țuică, dar asta depinde și de cât de iute este focul, sau cât de rece este apa care ajută la producerea condensului. Dacă aceasta nu este suficient de rece, aburii ies din alambic și se pierde din tărie. Prima curgere este aruncată, iar apoi se adună țuica. Aceasta se lasă să curgă până ajunge la 40 de grade, pentru că după răcire scade la 38 de grade.