Supranumit şi „cel mai violent megaoraş”, jafurile armate, furtul de maşini şi extorcările fac parte din viaţa de zi cu zi a metropolei pakistaneze, unde forţele politice şi cele criminale îşi dispută supremaţia. Rezultatul este un sentiment permanent de teamă, de nesiguranţă, ceea ce îi face uneori pe locuitorii lor să nu mai iasă din casă. Populaţia oraşului este împărţită şi concentrată pe criterii etnice şi de bogăţie.
„Cultura traficului rutier şi problemele de securitate te descurajează să vizitezi unele locuri”, povesteşte Farzana Mukhtar, consultant în Resurse Umane.
Vestigii din perioada colonială se regăsesc în „Saddar Town”, fostul centru al oraşului din acele timpuri, unde poate fi admirată arhitectura colonială. Oraşul este aproape gol la sfârşitul săptămânii, în timp ce, în zilele de lucru, este aglomerat. Patronii de magazine şi cei de restaurante se trezesc dis-de-dimineaţă şi se pregătesc să îşi întâmpine clienţii care vin să ia micul dejun.
Nimic neobişnuit până acum. Ceea ce pare însă neobişnuit, este faptul că, printre turiştii străini care vor să facă un tur al oraşului cu autocarele blindate, mulţi dintre ei sunt chiar localnici din Karachi, dornici să-şi exploreze în siguranţă oraşul.
Nu-şi pot vizita propriul lor oraş, de 21 de milioane de locuitori
Mukhtar şi grupul din care face parte şi care va merge într-un tur organizat al oraşului cu Super Savari Express – primul de acest fel din oraş. Un bilet de călătorie cu faimosul autocar costă 2.000 de rupii pakistaneze (aproximativ 18 euro), iar preţul este accesibil mai mult celor cu dare de mână.
„Într-un tur, avem între 30 şi 40 de clienţi şi cu toţii ştiu situaţia politică şi de siguranţă. Sunt acum aici, pentru că sunt avizi să îşi exploreze, în siguranţă, oraşul”, spune la rândul lui Atif bin Arif, director la Super Savari Express. Aceştia sunt aceleaşi persoane care zboară spre Vatican pentru a vizita Capela Sixtină, chiar dacă avem şi noi aici biserici frumoase sau se duc în India, unde vizitează temple, deşi avem şi noi temple hinduse aici”, a mai spus directorul.
Din punct de vedere demografic, în Karachi este diversitate. Membrii fiecărui grup etnic din Pakistan, precum şi refugiaţii din alte regiuni formează o populaţie de 21 de milioane de oameni. Chiar şi aşa, spaţiul urban este foarte fragmentat, orice provocare politică sau socială putând aprinde scânteia urii şi declanşarea unei răzbunări fatale. Karachi a cunoscut, de pildă, adevărate războaie, în ultimele trei decenii, între principalele partide, care au provocat haos şi sporirea violenţelor talibanilor. Aproape că nu există vreun cartier fără criminalitate.
Super Savari Express, un kitsch util şi cât de cât sigur
Turiştii, străini sau autohtoni, fac turul oraşului cu autocarul kitsch, pictat în tot felul de culori ţăpătoare şi cu modele diferite. Autohtonii îşi amintesc cu nostalgie de vremurile când se urcau liniştiţi în orice autobuz care îi duceau la serviciu,iar pe copii, la şcoală sau la universitate.
Turul oraşului cu vizitarea celor nmai semnificative locuri durează 5 ore. Pot fi văzute moschei, temple, catedrale. Autocarul este însoţit de şase gărzi bine înarmate, care amintesc de realitatea newsiguranţei crescute a oraşului. Cele mai cosmopolite zone ale oraşului, unde se regăsesc persoane importante şi bogătaşi sunt păzite de soldaţi înarmaţi 24 de ore din 24. În aceste enclave de securitate se pot vedea deseori garduri cu sârmă ghimpată în apropierea zidurilor ce împrejmuiesc proprietăţile, puncte de control şi bariere.
Dar oricum ar fi, oamenii se bucură de turul oraşului, care se face cunoscut astfel şi bogaţilor care petrec marea parete a timpului lor închişi între zidurile de securitate. Cel puţin, din autocarul la fel de bine păzit, au uitat pentru un timp de frică şia s-au bucurat să îşi viziteze metropola.
Mukhtar, care face parte dintre ei, recunoaşte: „Nu sunt atât de îngrijorat de chestiunile de securitate pentru că acum este duminică şi suntem într-ungrup. În plus, chiar trebuie să îşi asumi puţin risc, pentru a te putea bucura şi mai mult de ceea ce vezi. Dar, sincer vorbind, aceasta este, totuşi, o călătorie periculoasă”.