Ucigaşul tăcut: ce este fibrilația atrială și cum să o depistezi într-un stadiu incipient

Fibrilaţia atrială este o tulburare de ritm cardiac destul de comună. Simptomele sale sunt asemănătoare precum cele după o alergare rapidă sau o sperietură: palpitații însoțite de panică, neliniște, dificultăți de respirație, amețeli și dureri în piept. O trăsătură distinctivă a acestei boli este contracția mușchilor din camerele superioare ale inimii într-o manieră haotică și stagnarea sângelui în atrii.

În mod normal, o inimă sănătoasă se contractă cu o viteză de 60 până la 80 de bătăi pe minut. Dar cu fibrilația atrială, rata contracțiilor poate crește de zece ori și poate ajunge chiar la 600 de bătăi pe minut.

După cum a remarcat profesorul Michael Böhm, într-un interviu acordat ediției germane focus.de, aproximativ jumătate dintre oameni ar putea să nu știe că au o aritmie, iar consecințele pot fi incredibil de grave.

Citeşte şi Ce este fibrilația atrială, afecțiunea necruțătoare care îl chinuia pe regretatul Petrică Mâțu Stoian

Spre deosebire de fibrilația ventriculară, care poate duce la moarte moarte rapidă, fibrilaţia atrială poate fi numită mai degrabă „ucigașul lent”. Poate duce la un accident vascular cerebral, deoarece cheaguri de sânge apar în organism din cauza modificărilor fluxului sanguin. Accidentele vasculare cerebrale asociate cu fibrilația atrială sunt adesea deosebit de severe. După ele, există și un risc crescut de atacuri recurente.

Insidiositatea constă în faptul că fibrilația atrială nu este adesea observată nici măcar de persoanele în vârstă, care sunt deosebit de atente la sănătate.

Medicul german a remarcat că o modalitate universală de a observa o tulburare mortală a ritmului cardiac este un ceas inteligent care măsoară continuu pulsul. Pentru o analiză fiabilă, desigur, va fi necesară o examinare de către un cardiolog și un EKG, dar cu toate acestea, ceasurile inteligente pot detecta și orice activitate suspectă în bătăile inimii.

Citeşte şi Efectele mortale ale obezității. Care e pragul critic al greutății pe care nu trebuie să-l depăşim