Donald Trump a încercat şi nu a reuşit să găsească o fisură în armura UE printr-un război comercial în primul său mandat. Dar acum a găsit un punct mai vulnerabil: criza masivă de securitate pe care a provocat-o prin retragerea sprijinului SUA pentru Ucraina expune fisuri potenţial letale în blocul celor 27 de ţări. Nimic nu l-ar putea mulţumi mai mult, comentează POLITICO.

Preşedintele american a simţit mult timp un dispreţ nedisimulat faţă de UE, pe care a descris-o – în mod inexact – ca fiind creată „pentru a stânjeni Statele Unite”. Pentru Trump, UE se află alături de alte „oi negre” supranaţionale, precum Organizaţia Mondială a Comerţului şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care trebuie să fie doborâte pentru că „jefuiesc” America.

Deja din primele săptămâni frenetice ale celui de-al doilea mandat al său, administraţia sa a arătat că nu va lua în seamă Bruxelles-ul. Şeful comerţului UE a vizitat Washingtonul, doar pentru ca Trump să îşi intensifice planurile tarifare; şefa politicii externe a fost ignorată brutal de secretarul de stat Marco Rubio; iar parlamentarii UE au fost nevoiţi să se întoarcă acasă cu „lecţia” că America le va sfida regulile tehnologice considerându-le „cenzură” europeană.

Mesajul este clar: Trump va lăsa deoparte UE şi va juca „divide et impera” cu liderii naţionali. Acest lucru nu a fost posibil în războiul comercial din primul său mandat, când Europa s-a unit pentru a-i da riposta. Dar acum, diviziunile legate de războiul din Ucraina pun întrebări existenţiale cu privire la unitatea blocului.

Presiunea antieuropeană a administraţiei Trump se aliniază acum cu ostilitatea de lungă durată a Kremlinului faţă de bloc şi declanşează o criză în instituţiile de la Bruxelles. UE ca bloc se străduieşte să îşi dovedească relevanţa în timp ce liderii naţionali, precum preşedintele francez Emmanuel Macron şi prim-ministrul britanic Keir Starmer, ies în evidenţă pentru a prelua iniţiativa răspunsului Europei la Trump.

CENTRUL DE GREUTATE ÎN UE SE MUTĂ ÎN CAPITALELE NAŢIONALE

Consiliul European, în cadrul căruia cei 27 de lideri naţionali ar trebui să ia decizii importante în materie de politică externă prin consens, este expus în mod chinuitor ca fiind prea divizat şi insuficient de agil pentru a răspunde la amploarea furtunii pe care Trump o stârneşte cu privire la Ucraina, scrie POLITICO.

Într-adevăr, diplomaţii UE reduc deja aşteptările privind orice progrese majore la summitul de urgenţă al Consiliului de la Bruxelles din această săptămână, din cauza opoziţiei Ungariei faţă de continuarea ajutorului pentru Ucraina. În schimb, Starmer şi Macron sunt nevoiţi să lucreze în jurul UE în formate diplomatice ad hoc, invitând ţări precum Turcia şi Canada şi, în mod evident, neinvitând liderii pro-ruşi ai UE, notează publicaţia de la Bruxelles.

Criza „mută centrul de greutate al Europei înapoi în capitalele naţionale”, a declarat Mujtaba Rahman, director general pentru Europa la Grupul Eurasia, un grup de reflecţie. „Rolul instituţiilor în acest context este important, dar nu este o misiune critică”, adaugă expertul. „Acesta este noul echilibru şi noua realitate” la care „trebuie să se adapteze” înalţii funcţionari ai UE, Ursula von der Leyen şi António Costa, a mai spus el. Von der Leyen conduce executivul UE, în timp ce Costa este preşedintele Consiliului European.

Un diplomat al UE, căruia, la fel ca altora din acest articol, i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi liber, şi-a exprimat încrederea că blocul comunitar va fi capabil să treacă peste uraganul Trump, fie şi dacă va fi doar atât. „UE rezistă cu greu, dar, de fiecare dată, ne face mai puternici”, a spus acesta.

DE CE ÎI SUSŢINE TRUMP PE NAŢIONALIŞTII DIN EUROPA

Trump zguduie blocul nu numai prin apropierea de Kremlin şi prin răsturnarea alianţei occidentale, ci şi prin intervenţia directă în politica naţională şi prin susţinerea ascensiunii partidelor de extremă dreapta.

Cei mai pesimişti observatori din Europa susţin că administraţia Trump este hotărâtă să promoveze forţele naţionaliste populiste din Europa pentru a contribui la distrugerea UE şi la revenirea la o confederaţie de ţări mult mai flexibilă, care ar fi mai îndatorate Statelor Unite – sau, poate, Rusiei.

„Ceea ce a făcut (vicepreşedintele american JD) Vance la Munchen arată dorinţa de a distruge Uniunea Europeană progresistă pentru a crea una nouă care să fie aliată cu Statele Unite şi să fie o Europă a naţiunilor cu o tendinţă conservatoare”, a declarat Tanguy Struye de Swielande, profesor de relaţii internaţionale la UCLouvain şi expert în relaţiile UE-SUA.

TRUMP URĂŞTE UE, DAR UNEORI ÎI PLAC LIDERII EI

Furia lui Trump faţă de ceea ce el numeşte „foarte urâta” UE nu este o noutate. Aceasta îl deranjează de mult timp, fiind o mare putere comercială care înregistrează excedente de bunuri cu Statele Unite, bazându-se în acelaşi timp pe America pentru protecţie militară.

Este de notorietate că el s-a plâns de numărul de maşini germane de lux de pe Fifth Avenue din New York. Iar Belgia, sediul instituţiilor UE, este una dintre ţările pe care le consideră „de rahat”.

Cu toate acestea, el a avut de-a face cu înalţi funcţionari ai UE. Şi, în cursul discuţiilor transatlantice, chiar s-a ataşat de unii dintre ei.

Margaritis Schinas, care a fost purtătorul de cuvânt principal al Comisiei Europene în timpul primului său mandat, îşi aminteşte că relaţiile transatlantice au fost tensionate, dar funcţionale şi uneori pline de haz în războiul comercial din primul mandat. „Întotdeauna a existat un pic de spectacol”, a spus Schinas, care a fost purtătorul de cuvânt principal al preşedintelui de atunci al Comisiei, Jean-Claude Juncker, înainte de a deveni el însuşi comisar în mandatul lui von der Leyen. „Dar fapt este că îl plăcea pe Juncker. Îl plăcea pe (preşedintele de atunci al Consiliului European, Donald) Tusk. S-au adulmecat reciproc şi au văzut că este în regulă”, a spus Schinas.

Citește și Rusia face prăpăd în Ucraina. Bilanțul ultimelor atacuri – cel puțin cinci morți și 33 de răniți. A fost bombardat și un hotel în care se aflau americani și britanici!

Când Juncker a călătorit la Washington în iulie 2018, la apogeul tensiunilor comerciale dintre UE şi SUA, discuţiile dintre Trump şi preşedintele luxemburghez multilingv al UE au fost „foarte colorate”, cu „o mulţime de glume, aluzii, fraze mărunte… A fost acest give-and-take (dă şi ia – n.r.) foarte tranzacţional care a funcţionat”, a povestit Schinas.

De data aceasta, însă, Trump nu pare dispus să dialogheze cu oficialii UE. Dintre toţi liderii UE, doar premierul naţionalist al Italiei, Giorgia Meloni, şi cel al Ungariei, Viktor Orbán, au obţinut o invitaţie oficială la învestitura sa prezidenţială, la fel ca alţi politicieni europeni de extremă dreaptă care s-au înghesuit la Capitoliu pentru eveniment.

În timp ce von der Leyen s-a întâlnit cu Vance – care a provocat în mod repetat indignarea Europei – la Munchen, nici ea, nici Costa nu au obţinut o întâlnire în persoană cu Trump de la învestirea sa, notează POLITICO.

UN PRIM EŞEC EUROPEAN

Cei cărora li s-a acordat timp cu oficialii lui Trump nu au prea multe de arătat în acest sens. Când şeful comerţului UE, Maroš Šefčovič, a mers la Washington în ianuarie, nu numai că s-a întors cu mâna goală, dar a aflat, la o săptămână după întoarcere, că lucrurile riscă să se înrăutăţească şi mai mult decât ameninţarea iniţială cu tarifele reciproce. Într-adevăr, a reieşit că Trump intenţiona să impună un tarif de 25 % pentru toate importurile din UE, fără să ţină cont de ofertele pe care Šefčovič le pregătise pentru a evita un război comercial, inclusiv cumpărarea unei cantităţi mai mari de gaz natural lichefiat american şi reducerea tarifelor UE pentru automobile pentru a le aduce la nivelul celor ale SUA.

„Šefčovič a venit foarte pregătit, cu propuneri foarte clare, în timp ce SUA erau încă foarte la suprafaţa lucrurilor”, a declarat un al doilea diplomat UE informat cu privire la convorbirile de la Washington. „Nu cred că au fost capabili să răspundă la ceea ce a pus el pe masă”, a adăugat sursa. „Šefčovič a mers acolo cu o intenţie pedagogică. Ei au nevoie să li se explice, pentru că sunt oameni care trăiesc în umbra superiorilor lor”, a spus diplomatul.

O dinamică similară a avut loc şi atunci când un grup de membri ai Parlamentului European, condus de eurodeputata germană Anna Cavazzini, s-a deplasat la Washington luna trecută în încercarea de a încuraja dialogul cu congresmenii republicani cu privire la legislaţia UE în domeniul tehnologiei, care a fost criticată dur de Vance. Întâlnirile au fost cordiale, europenii făcând tot posibilul să explice legile şi de ce, în opinia lor, acestea sunt benefice pentru corporaţiile americane. Grupul a obţinut chiar şi o întâlnire cu membrul republican al Congresului Jim Jordan. Dar imediat după plecarea legislatorilor europeni, POLITICO a publicat o scrisoare a biroului lui Jordan, adresată Usulei von der Leyen, în care acesta cerea ca firmele de tehnologie să îi trimită corespondenţa lor cu oficialii UE pe tema modului în care respectă „regimurile de cenzură”.

Scrisoarea a fost „agresivă” şi „greşită”, a comentat Sandro Gozi, un deputat centrist.

EXCEPŢIA DE LA REGULĂ

De asemenea, se încadrează într-un model emergent: în cazul în care administraţia Trump vede o potenţială slăbiciune, de exemplu în dorinţa UE de a-şi aplica pe deplin propriile legi împotriva intereselor americane, aceasta face tot posibilul pentru a „face Europa să blufeze” prin sfidarea acestor legi.

„Ceea ce putem vedea cu Vance şi o parte din Big Tech este că există o agendă ideologică şi aici putem vedea, de asemenea, o dorinţă de a slăbi Uniunea Europeană ca potenţială putere”, a comentat Struye de Swielande de la UCLouvain.

Excepţia de la această regulă: comisarul european al Ungariei, Olivér Várhelyi – a cărui ţară este mult mai apropiată de tabăra Trump-Putin – care s-a întâlnit cu mai mulţi membri de rang înalt ai cabinetului preşedintelui în timpul unei deplasări la Washington la sfârşitul lunii februarie.

În ceea ce o priveşte pe Kaja Kallas, principala diplomată a UE, aceasta nici măcar nu a avut ocazia să se întâlnească cu omologul său american. Fostul prim-ministru estonian, un critic acerb al Rusiei, care a ajuns în funcţie anul trecut, trebuia să se întâlnească cu Rubio la sfârşitul lunii trecute. Kallas a ajuns la Washington, dar a aflat că Rubio nu o va putea primi din cauza unor „probleme de programare”. Vorbind pentru CBS în acel weekend, Kallas a minimalizat întâlnirea ratată, dar răul fusese deja făcut.

„Aceasta este realitatea brutală a acestei rupturi transatlantice”, a spus Rahman. „Desigur, există un rol pentru instituţii, dar acesta nu va mai fi la fel ca până acum”, crede Rahman.

CINE ARE PÂRGHIILE ÎN UE

Întrebat despre riscul de a fi marginalizaţi de Trump, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a subliniat că au loc întâlniri între înalţi oficiali ai UE şi omologii lor americani: Von der Leyen s-a întâlnit cu Vance la Munchen, consilierul său principal Bjoern Seibert a fost la Washington, iar şeful comerţului Šefčovič s-a întâlnit cu omologii săi americani. „Este o practică curentă şi normală să existe contacte directe între SUA şi guvernele naţionale, în plus faţă de contactele cu UE”, a declarat purtătorul de cuvânt.

În această nouă eră a politicii de putere, funcţionarii UE care controlează banii şi politica dură se vor descurca mult mai bine decât alţii al căror rol este mai puţin clar definit, menţionează POLITICO.

Von der Leyen, a cărei Comisie controlează bugetul masiv al UE şi controlează atât politica comercială, cât şi cea antitrust, va atrage probabil atenţia lui Trump, fie că îi place sau nu. Atunci când îşi va declanşa războiul comercial, cei care deţin puterea la Bruxelles vor fi cei care vor aplica tarife vamale pentru bourbonul, blugii şi motocicletele americane. Iar Comisia este cea care poate aplica amenzi de miliarde de dolari giganţilor americani din domeniul tehnologiei.

Oficialii UE cu o putere mai puţin tangibilă, precum preşedintele Consiliului Costa sau diplomatul de top Kallas, vor trebui să lupte pentru relevanţă şi să îşi sporească propria influenţă, notează publicaţia de la Bruxelles.

În domeniile în care UE nu este dispusă să îşi folosească pe deplin pârghiile, cum ar fi aplicarea anumitor norme tehnologice, este probabilă o retragere discretă.

O rază de soare pentru UE este faptul că atât lui Trump, cât şi Rusiei le pasă suficient de mult de bloc pentru a investi energie în denigrarea acestuia. Acest lucru, în sine, sugerează că merită să luptăm pentru UE, este concluzia autorilor articolului din POLITICO. „Tot auzim că UE nu este influentă, că noi contăm mai puţin decât nimic”, a declarat un oficial UE. „Dar dacă Trump şi Putin găsesc un teren comun în a ne identifica drept duşmanul lor, este probabil pentru că, până la urmă, chiar contăm pentru ceva”, punctează oficialul european.