„Săptămânal, Ceausescu venea şi făcea vizite împreună cu suita întreagă. Eu m-am înţeles foarte bine cu Ceauşescu în ceea ce priveşte execuţia lucrărilor. Deşi avea încredere în Armată, ştia că nu suntemdin aceea care nu execută la timp, corect proiectele. Venea întotdeauna cu propuneri de schimbare, de îmbunătăţire a lucrărilor. (…) El, călătorind mult, a văzut multe lucrări. Reţinea anumite aspecte, după care, urmărea să se facă ceea ce îşi imagina el. De exemplu, dacă a fost la Moscova, a văzut niste lucrări, când a aparut înapoi, în Casa Republicii, sâmbătă, „vrem să facem cutare lucrare”. El se inspira din asemenea treburi. Insa, era şi uneori, să nu zic pretenţios, poate, puţin spus, mofturos”, povesteşte Mihai Bartoş.
„Aş vrea să relatez o întâmplare nostimă, pe care am dus-o la capat împreună cu Anca Petrescu. Intrarea principală la Senat are o scara de marmură foarte mare. Am realizat-o şi au fost două modificări la această scară. Dar, intrând în holul de onoare, scara de onoare, care urca sus, la etaj, la cabinetul lui Ceauşescu, are o evazare foarte mare, o foarte frumoasă scară de marmură. Nu i-a plăcut niciuna din variantele pe care le prezentam. Primul proiect nu i-a placut şi am prezentat atunci cu Anca alte variante. De fiecare data, reţineţi, trebuia s-a facem în natură. Nu turnată din beton, dar o faceam din scânduri, din lemn, din ipsos. O faceam exact cum ar apărea. Ei, această scară a fost începută de 10 ori. Nu ştiam ce să mai facem şi i-am propus lui Anca Petrescu: “Hai să facem prima variantă, pe care ai făcut-o tu, că aia e cea mai bună. N-am zis la nimeni nimic si am propus varianta aia. Când a venit sâmbătă, a venit şi a zis: „Ei, asta vreau, aşa o facem!”, a mai povestit Bartoş.
Colonelul Mihai Bartoş a vorbit şi despre relaţia dintre Ceauşescu şi ceilalţi oameni din echipă. „Mai încercau câte unii să-l contrazică, dar puţin. Anca, de multe ori intra în discuţie cu el. Ea ţinea la proiectul ei. Era o luptătoare din punctul asta de vedere. Îmi plăcea de ea”.
Înainte să plece în Iran, în cadrul unei întâlniri care a durat peste o oră, şi-a exprimat o ultimă dorinţă privind Casa Poporului.
„Cred ca atunci lucram la partea de Biblioteca. La etajul 2, faceam biblioteca şi a ţinut morţiş ca biblioteca aia să fie aşa de izolată, încât să nu producă niciun fel de unde zgomotoase jos, la Cancelarie, adica deasupra cabinetului. Şi a cerut atunci să se aducă o plută specială ca să punem jos la pardoseală, să nu audă zgomotul. S-a urcat pe scară, aveam o scara circulară, să vadă biblioteca. Era montată. Voia să vadă cum arată. Era foarte minuţios în unele treburi”, a povestit Mihai Bartoş, fost comandant al sectorului militar Casa Poporului, într-un interviu acordat România TV.