Actorul Mircea Albulescu avea grad de comandor şi va fi înmormântat cu onoruri militare; sicriul cu trupul neînsufleţit va fi depus sâmbătă în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti, iar duminică va avea loc înmormântarea, la ora 14:00.
Ultimul interviu dat de maestrul Mircea Albulescu a fost unui student, lui Cristian Nema. România TV l-a prezentat în exclusivitate:
„Tu cine esti?
Eu sunt Cristian Nema!
Eu sunt Mircica, gata, baga Doamne Ajuta! Doamne ajuta in primul rand si sa ne ajute Dumnezeu sa ne iasa noua atat de bine incat Maria Sa, adica publicul sa spuna ai chemat servitorul asta sa mai faca putina ordine, sa ma faca sa rad sau sa plang.
Daca nu razi sau nu plangi la aparitia mea, inseamna ca trebuia sa raman la prima mea indeltnicire pe care am studiat-o si am titlu de arhitect, conductor arhitect. Înseamna ca am facut scoala medie de arhitectura 4 ani de zile si dupa aceea m-am lasat de arhitectura si m-am lasat de artiscarie”.
Maestrul recunoaşte că şcoala de arhitectură l-a ajutat să îşi construiacă personajele.
„A fost o perioada buna in sensul ca m-a ajutat mai tarziu cand a trebui sa construiesc personaje. Am stiut ca trebuie sa aiba temeila si balcoane si o privire limpede sau oachesa sau dimpotriva o privire mai chioara asa, dupa cum cere o data textul, dupa cum cere Maria Sa , regizorul si dupa cum ii fentez pe toti si fac asa cum cred eu ca este bine”.
Mircea Albulescu a vorbit şi despre numele pe care a ajuns să-l aibă şi despre faptul că mama sa a fost cea care i-a pus numele de Mircea.
„Cine este Albulescu asta? este evreu nu? nu domne, ta-su este Vasile Albulescu, dirijor la fanfara militara, ma-sa este catolica. Pai lucrurile stau asa, pe mine tata a zis sa ma boteze ca pe tac-su. Si a spus Albulescu Iorgu si asa s-au facut toate actele, in cristelinita cand m-a bagat am avut fericit un nas, a fost generalul Constatin Vasile si in cristelnita m-a bagat se boteaza robul lui Dumnezeu Vasile!
Maica-mea a tacut din gura si nu a zis nimic, dar cand am inceput sa ne intelegem mi-a zis Mircea. Cine a fost Mircea, fireste ca nu stiu, dar ea a avut ca in casa sa poata sa strige Mircea cu o autorizatie. Asta a fost povestea cu numele meu”.
Tot din cauza numelui, maestrul recunoaşte că a întâmpinat câteva dificultăţi.
„Am plecat in turneu in Israel de cateva ori si acolo s-a intampat de cateva ori, Mircea haaa…da, Mircea. dar de-adevaratelea? De-adevaratelea, Iorgu! Iorgu?, da! Si in actele de botez? Constantin! Eeee, Constantin! Da, Constantin! Si am avut o trecere extraordinara cu asta cu Mircea, evreu si la un moment dat am avut o mica problema la o distributie intr-un film. Si cand m-am lamurit cica pai du-te si tu undeva si spune! Foarte bine, Foarte bine..mergeti la etajul doi, la tovarasul..nu mai stiu cum il chema! luati loc, s-a uitat pe alea, a semnat ca am fost, mi-a dat-o inapoi mi-a cerut buletinul. Iorgu? Pai Mircea unde este, pai vedeti ca tata si mama si toata povestea! aaaa….da, da,da, dar alt nume nu aveti! sunt botezat Vasile, Mircea a zis mama, Iorgu a zis tata. Dar totusi…daca dvs ati fi evreu? Mi-a picat fisa TNAUUUUU…eee tovarasu, as vrea eu dar nu se poate! Serios? da a zis: nu tovarase ca nu este nevoie cand a vazut ca eu m-am ridicat sa ma deschid la pantaloni sa ii arat RADE! si asa am lamurit. Din punct de vedere al PCR, au mai fost niste amestecari ale mele trecand prin fundul cadrului sau cum s-a intamplat de cateva ori, ba ala inaltul, mai ia vreo trei ca el.
Si ce sa facem maistre, intreba ala! Pune-l mai incolo sa nu se vada lada de gunoi. si atunci a fost prima mea misiune, sa indrept compozitia cadrului nevazandu-se lada de gunoi sau cine stie ce altceva”.
Mircea Albulescu a mai vorbit depre perioada facultăţii.
„Vreme trece, vreme vine,. termin in 1956 facultatea la clasa doamnei profesor Laura Buzescu…au fost dati afară din scoala. Am ramas ca un copil fara tata si foarte multi profesori au venit pe la noi, noi am fost superb de reci si de rai cu ei. Este ca si cum in patul mamei mele vad ca vine in alta zi alta baba. Ce cauti, iesi afara!
A fost un regizor care terminsase cu 2 ani de zile inainte facultatea si a avut o metoda pedagogica extraordinara! bataia! sarea la bataie, Iani Coja a murit saracul, regizor si profesor si cu el am terminat facultatea pana la urma, am scos cateva spectacole. Am scos Tragedia Optimista in care jucam aproape toti. Apropo de asta, facuram ce facuram si se cam imputinaram! dupa legea firii au murit mai intai profesorii, apoi asistentii si de la noi din clasa.
Acum trebuie sa iti spun asa ca toti partenerii mei, cu mici exceptii SUNT SUS si se uita sa vedem ce zice ala. Nu am cum sa le multumesc decat sa le spun ca ii iubesc. Nu vreau sa pomenesc un nume. A spus: asta sa nu mai calce in viata lui in cinematografie ceea ce i-a iesit. 10 ani nu am calcat in cinematografie.
Oricat mi-ar place nu pot sa sar de primul inceput, Pasarea furtunii. Apoi a fost doamna profesoara, pot sa ies pana afara? Da Albulescu, si am venit peste 10 ani! datorita acestui producator frantuz si de atunci lucrurile au mers si am facut cate 2 filme pe an, doua filme si am ajuns la numarul asta mare pe care l-am facut”.
Acesta a fost ultimul interviu al maestrului Mircea Albulescu. Mircea Albulescu a murit vineri dimineaţa, la Spitalul Floreasca. Dispariţia marelui actor este plânsă de marile nume ale scenei româneşti, care au rostite cuvinte pline de emoţie la aflarea tristei veşti.