Ultimul Revelion pe care românii l-au văzut: programul din 1988 – 1989, scrie evz.ro. A cântat atunci Corul și Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii și au recitat mai mulți actori tineri. La ora 21.12, a început „Cântec în prag de an nou” cu grupul folcloric „Teleormăneanul” din Alexandria, urmat de „Ceasornicul cu… anecdote”.
Melodiile de neuitat de la ora 22.26 au fost interpretate de Corina Chiriac, Eva Kiss și Teodor Munteanu.
Momentul nopții
Punctul culminant al serii a fost „Mesajul tovarășului Nicolae Ceaușescu”.
El era precedat de urările aduse conducătorului de un Plugușor atent selecționat. Plugușorul aducea un „Omagiu țării, conducătorului iubit”. După discursul lui Ceaușescu s-a format o „Horă a Unirii” pe muzica lui Marius Țeicu.
Următoarea melodie a fost un cântec interpretat de cei mai cunoscuți soliști de muzică populară și intitulat „La mulți ani, iubiți conducători”.
„Oaspeți la Balul Revelionului” au fost Radu Beligan și Eugen Cristea. Corina Chiriac a avut, imediat, un microrecital de 10 minute. De la ora 1.00 începeau romanțele, apoi „Ritmuri de altădată” cu Loredana Groza, Gabriel Cotabiță și Ricky Dandel.
După ora 2.00, a urmat emisiunea „Braț la braț cu tinerețea”, unde au cântat Mihaela Runceanu, Eva Kiss, Adrian Daminescu și Marius Țeicu. Angela Similea a susținut și ea un microrecital.
După mai multe momente vesele și „cântece de voie bună” a urmat rubrica „A trecut și Revelionul”, după care a urmat programul „Uite, zorile se-arată”. Revelionul s-a încheiat cu dansul „Perinița”.
Citeşte şi REVELION 2015. Cea mai SCANDALOASĂ petrecere din România: Revelionul swinger-ilor VIDEO
Mai mulți artiști au povestit cum au decurs înregistrările și repetițiile pentru Revelionul din 1990, program care nu a mai fost respectat deoarece, între timp, România a scăpat de Ceaușescu și de comunism.
„Nu e nimic drăguț la Revelionul din 1990″, spune Gabriel Cotabiță. „Pentru mine a fost un moment de umilință permanentă! Am apărut în 1986 pe plan național și nu am fost pe placul conducerii de partid și de stat! (…) După ce m-am mutat în București, deși nu făceau nimic pentru a-mi rezolva problema locativă, (erau totuși trei copii mici), organele de partid dădeau ordine de „chemare” pentru acțiuni culturale pro bono, cum ar fi fost Revelionul tineretului la Pavilionul Expozițional. Nu mai știu de câte ori au căzut la viză filmările mele.
În 1989, prin septembrie, am fost sunat de cineva de la biroul de partid, ca să mă prezint la partid pentru a stabili cum mă pot integra în programul special al Revelionului 1989-1990 de la Pavilionul Expozițional.
Am refuzat, spunându-le că nu văd de ce aș avea vreo obligație față de Comitetul de Partid, atâta vreme cât acesta nu a făcut nimic pentru mine! (…) Am spus că mă voi gândi, dar că nu cred că am vreo obligație atâta vreme cât, oricum, nu fac parte din galeria de interpreți preferați de perechea prezidențială. Nu a mai fost Revelionul tineretului, a fost Revoluția tineretului!”.
Mai multe detalii despre revelionul din 1989 aici.