Un academician român propune NASA un proiect care ar revoluţiona siguranţa astronauţilor

Adrian Toader-Williams a declarat pentru Mediafax că lucrează de peste 16 ani la proiectul de cercetare pe care l-a trimis la NASA.

„Lucrez la acest proiect din 1997, iar la dosar de peste şase luni, şi l-am trimis, duminică, la NASA, pentru a mă încadra înainte de data limită de 1 iulie. Se pot depune proiecte de cercetare pentru obţinerea unor finanţări din partea NASA doar de trei ori pe an, la 1 martie, 1 iulie şi 1 noiembrie. Proiectul de cercetare se referă la studierea stabilităţii şi protecţiei produselor alimentare faţă de efectele radiaţiilor cosmice în misiunile şi zborurile spaţiale care implică prezenţa omului. Aceste alimente suferă transformări cu potenţial toxic, iar acest lucru trebuie elucidat. Cercetările i-ar ajuta pe cosmonauţi prin folosirea anumitor alimente şi modul lor de conservare în containere speciale, mai rezistente la impactul radiaţiilor cosmice. Având în vedere că am două masterate şi un doctorat, plus titlul de academician, cred că sunt destul de calificat pentru a aborda o astfel de temă”, a spus Toader-Williams.

Academicianul a subliniat că este foarte importantă stocarea alimentelor în spaţiu, în condiţiile în care radiaţiile cosmice ar avea efecte negative asupra lor şi, implicit, asupra echipajelor umane.

„În spaţiu, şi corpul uman este expus la radiaţii, dar el are un sistem de apărare, un sistem imunitar, care, în urma unor mutaţii ce au loc în organism, are capacitatea de a identifica celulele bolnave şi a le înlocui. Această problemă nu a fost pusă până acum, ce se întâmplă cu alimentele care nu au niciun sistem de apărare în faţa radiaţiilor cosmice. Eu suspectez că valoarea lor nutriţională este compromisă, nu numai că ar putea să nu mai fie atât de nutritive, dar, mai mult, se pot forma conglomerate, lanţuri de molecule cu caracter toxic, cu efecte negative asupra sănătăţii echipajelor umane din staţiile şi zborurile spaţiale. Să ne gândim în perspectivă, că peste 20-30 de ani poate vor avea loc zboruri interplanetare, iar protecţia alimentelor în navele spaţiale va fi una extrem de importantă”, a explicat academicianul.

El crede că aceste cercetări ar putea ajuta şi pe Pământ, la înţelegerea efectelor oxidative ale cărnii.

„Dacă iei o bucată de carne şi o ţii în congelator, o poţi scoate şi o poţi mânca după o săptămână. Dar după un an, chiar dacă a stat la minus 40 de grade, nu o mai vrea nimeni. Ce s-a întâmplat acolo? Au avut loc fenomene fizico-chimice care ţin în mod direct sau indirect de radiaţiile cosmice”, a menţionat Toader-Williams.

Melcul Helix aspersa, posibilă hrană pentru cosmonauţi în spaţiu

Potrivit acestuia, unul dintre alimentele care ar putea constitui hrana cosmonauţilor este melcul Helix aspersa (Cornu aspersum), ţinând cont de ultimele studii internaţionale în domeniu, făcute de specialişti ruşi şi japonezi.

„Dacă ar fi să facem o fermă extraterestră, nu putem să avem o vacă, acolo, în stare de imponderabilitate, dar melcul poate trăi în imponderabilitate. Melcul s-a dovedit a fi mult mai rezistent la radiaţiile cosmice, la radiaţiile care au caracter ionizant. În acelaşi timp, melcul este foarte rezistent la radioactivitatea terestră, se adaptează. Melcul poate fi consumat în spaţiu şi părţile sale care nu sunt consumate pot fi reciclate. În spaţiu, resursele sunt limitate şi trebuie conservate, nu avem voie să pierdem nimic, pentru că nu avem nimic în spaţiu. Din punct de vedere bio-economic am arătat în teza mea de doctorat cât de eficientă este această specie de melc, care se consumă tot, mai puţin cochilia. Carnea de melc conţine proteine în cantităţi mari, grăsimi, apă, carbohidraţi, minerale şi are zero colesterol”, a explicat Toader-Williams.

El a adăugat că o altă hrană consumată în spaţiu ar putea fi constituită din râmele de pământ, melcii de mătase, nevertebrate în general.

Academicianul crede că rezultatele acestor cercetări vor însemna paşi importanţi în a elucida formarea primelor molecule organice şi originea vieţii.

„Odată ce aflăm ce se întâmplă cu produsele alimentare în câmpurile energetice – radiaţiile cosmice, vom face un pas enorm către a elucida cine suntem şi de unde venim, respectiv originea vieţii. Dacă se acceptă proiectul, mă voi ocupa de cercetare în laboratoare din SUA, vor fi colaborări cu alte laboratoare. O astfel de cercetare poate dura doi sau trei ani, poate chiar mai mult. Voi afla într-o lună-două dacă a fost acceptat proiectul. Dacă nu va fi acceptat acum, va fi acceptat mai târziu”, a menţionat academicianul româno-american.

Proiectul a fost depus, duminică, de către Adrian Toader-Williams prin intermediul propriului cont de cercetare deschis pe site-ul NASA. Unele programe NASA sunt limitate cetăţenilor americani, ceea ce nu reprezintă un impediment în acest caz, dat fiind faptul că Toader-Williams deţine ambele cetăţenii.

La 16 ani a obţinut medalia de argint la un târg internaţional de invenţii la Tokyo.

Adrian Toader-Williams s-a născut la Medgidia, în anul 1956, iar la 16 ani, în 1972, a câştigat medalia de argint la Târgul Internaţional de Invenţii la Tokyo cu proiectul unei pompe electromagnetice cu flux continuu, fără rotor.

La 23 de ani, în 1978, a emigrat în SUA, ca dizident politic care a făcut parte din Mişcarea „Paul Goma”. În SUA, s-a stabilit în California, unde, la vârsta de 42 de ani, în 1998, a absolvit Santa Monica College şi a obţinut o diplomă în ştiinţe generale. În perioada studenţiei a fost preşedintele Asociaţiei Studenţeşti a Colegiilor de Stat din sudul Californiei şi a răspuns de problemele a peste 1,3 milioane de studenţi.

După dobândirea cetăţeniei americane, în 1982, şi-a schimbat numele în Adrian Williams, dar foloseşte numele Adrian Toader-Williams în scrierile ştiinţifice.

În 1998 s-a reîntors în România, s-a stabilit la Cluj-Napoca şi şi-a luat două diplome de master, în Gestiunea durabilă a zonelor montane, la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, şi în Managementul calităţii alimentelor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca.

În 2012 şi-a luat doctoratul în zootehnie la USAMV Cluj-Napoca, cu o teză despre productivitatea melcilor sub aspect bioeconomic. Din 2010 este cercetător independent, abordând o tematică vastă, de la socio-economie, la ecologie, agricultură, bioeconomie şi ecoeconomie.

În anul 2010, a fost invitat la o conferinţă internaţională la Moscova, pentru a vorbi în plen despre problemele ecologice şi criza mondială, conferinţă organizată de Universitatea de Stat pentru Ştiinţe Umanitare „M. A. Sholokhow”, sub egida Academiei Internaţionale de Ştiinţe, unde a susţinut o lucrare cu titlul „Mintea umană ca cel mai puternic agregat poluant”.

În urma acestei prezentări, în acelaşi an, a fost propus şi primit prin vot unanim ca membru activ al Secţiei Ruse a Academiei Internaţionale de Ştiinţe şi a primit titlul de academician.

Academia Internaţională de Ştiinţe a fost înfiinţată în anul 1982, având sediul central la Munchen, Germania.

Instituţia are circa 1.000 de membri – oameni de ştiinţă şi cercetători, printre care 58 de laureaţi ai Premiului Nobel.