Liturghia arhierească s-a săvârşit sub conducerea mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, Teofan, iar curtea mănăstirii a fost neîncăpătoare pentru credincioşii care au vrut să fie prezenţi la mormântul duhovnicului. Pentru eveniment, obştea mănăstirii a refăcut cavoul mormântului în care a fost înhumat duhovnicul.
După slujba de pomenire, pelerinii au fost invitaţi la parastas.
Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţă pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani. Născut în satul Petru Vodă la 10 februarie 1919, preotul şi-a început viaţa monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani. În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, s-a înscris la Seminarul monahal de la Cernica, lângă Bucureşti. În timpul războiului, între anii 1942-1944, a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. După ce la conducerea României au ajuns comuniştii, părintele a fost arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani închisoare plus un spor de 5 ani, pedeapsa executând-o în închisorile de la Suceava, Văcăreşti, Jilava şi Aiud. Înainte de a fi trimis la ‘reeducare’ la Piteşti, a fost trimis să muncească, deţinut fiind, în mina de la Baia Sprie. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost şi cea mai grea din cei 17 ani de detenţie.
După ce şi-a ispăşit pedeapsa a mai primit, în 1960, încă patru ani de temniţă pentru că nu s-a lepădat de credinţa sa. În 1964 a fost eliberat şi a devenit muncitor forestier. După doi ani, în 1966, a revenit la viaţa monahală, la Mănăstirea Secu, unde a fost preot monah. Din dorinţa de a-l controla, conducerea comunistă a ţării l-a obligat pe părintele Iustin, în anul 1975, să slujească la Mănăstirea Bistriţa. După 1990, părintele Iustin s-a întors la Mănăstirea Secu şi, până în 1991, a fost preot şi duhovnic la această mănăstire. Doi ani mai târziu, el s-a retras în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune.
În 1991 a întemeiat Mănăstirea cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril de la Petru Vodă. Părintele şi-a continuat misiunea şi, în 2000, a ridicat un schit de maici lângă Mănăstirea de la Petru Vodă, o casă de educaţie pentru copii şi un azil pentru bătrâni iar trei ani mai târziu a înfiinţat o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită ‘Glasul Monahilor’.
Cu câteva zile înainte de a trece în lumea celor drepţi, părintele Pârvu, a cărui stare de sănătate se deteriorase tot mai mult, a părut că se simte mai bine şi a început să le vorbească celor din jurul său.
Înainte de a muri, duhovnicul Justin Pârvua avertizat că doar 12 luni va mai fi linişte, după care va veni URGIA. Preotul a făcut profeţia pe 11 iunie 2013, cu cinci zile înainte să moară.
„Simţeam cu toţii că se pregăteşte, demult nu mai voia să mănânce nimic, chiar dacă ar fi putut, era hrănit doar artificial, prin perfuzii. Cu 5 zile înainte de a-şi da duhul, a fost ceva mai bine, parcă îşi revenea şi prinsese ceva putere. În această ultimă perioadă toţi ucenicii mai apropiaţi au luat un ultim cuvânt de învăţătură de la părintele, un ultim sfat”, povesteşte Monahia Fotini, una dintre maicile care l-au îngrijit pe părintele Justin.
Citeşte şi Vine PRĂPĂDUL. Profeţiile preoţilor români Justin Pârvu, Ilarion Argatu şi Arsenie Boca VIDEO
„Ce se mai întâmplă în ţară?” M-a întrebat părintele, aşa cum obişnuia să întrebe când era bine. Toţi cei din jur s-au mirat că vorbeşte şi au venit cu toţii să asculte.
L-am întrebat o problemă care mă frământa demult, o întrebare pe care până acum m-am ferit să i-o pun în mod tranşant de teama posibilelor reacţii dure – până unde putem merge cu lupta împotriva actualelor cipuri din actele noaste de identitate? Şi l-am întrebat mult mai concret. Relatez întocmai. „Părinte, ştiţi problema cardurilor de sănătate, ele nu au intrat încă în vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totuşi obligatorii. Vă întreb: ce să facă o mamă care are un copil bolnav în stare critică şi este necesară o intervenţie chirurgicală, pentru că altfel ar muri? Ca să îl opereze va trebui internat, ca să îl interneze, are nevoie de cardul de sănătate cu cip. Ce sa facă mama? Să îşi interneze copilul sau să îl lase să moară? Părintele foarte grav a răspuns, ridicând din mâini în semn a protest.
Citeşte şi PROFEŢIA ŞOCANTĂ a SFÂNTULUI NILUS. „Oamenii vor fi ca nişte păpuşi în mâinile ANTICHRISTULUI”
„Nu, să nu îl lase să moară. Eu nu îmi pot asuma această decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepădare… Dar fiecare să facă după conştiinţa şi puterea lui. Cât puteţi luptaţi împotriva lor cu toată forţa şi unitatea, dar fără atitudini extreme, încă nu e cazul. E vorba însă că mai sunt 12 luni… Aici Părintele s-a oprit. Noi am întrebat: „12 luni şi scăpăm de cipuri”? „Nu”, a răspuns Părintele, 12 luni de libertate şi vine urgie”. Cineva a întrebat să explice mai clar, dar părintele nu a mai răspuns. Atunci eu am zis: „În acest caz părinte, trebuie să vă însănătoşiţi că nu are cine să ne ajute”. Părintele a răspuns iar cu umor şi zâmbetul cel mai frumos din lume: „Măi, să ştiţi că nici eu nu ştiu ce să fac. Nu m-am hotărât dacă să trăiesc sau să mă duc. Nici eu nu mai ştiu ce vreau”. A luat o gură de mâncare şi ne-am retras unul câte unul, luând binecuvântare. Am luat şi eu binecuvântare şi părintele, în marea lui dragoste, nu m-a lăsat fără cuvânt şi mi-a dat, strângându-mă de mână, ultima binecuvântare: Maică, să nu laşi revista! Ţine tare, înainte!”, scrie Monahia Fotini în revista „Atitudini”, publicaţie a Mănăstirii Petru Vodă, ultimele vorbe ale duhovnicului.
Citeşte şi PROFEŢIA PICTATĂ a părintelui ARSENIE BOCA. Ce „ascunde” fresca bisericii din Drăgănescu
Parintele arhimandrit Justin Parvu a trecut la cele vesnice pe 16 iunie 2013.
Parintele Justin Parvu este unul dintre cei mai mari duhovnici ai tarii noastre. Parintele Iustin s-a nascut la data de 10 februarie 1919, in satul Poiana Largului, comuna Calugareni, judetul Neamt, fiind cunoscut ca mare duhovnic si staret la Manastirea Petru Voda, conform crestinortodox.ro.
In anul 1936, tanarul ravnitor de doar 17 ani intra frate la Manastirea Durau. Dupa numai un an, in anul 1937, tanarul frate merge la Seminarul Teologic de la Manastirea Cernica, de unde va pleca, mai apoi, spre seminarele din Ramnicu-Valcea si Roman.