„Pacientul SC a fost internat în clinica de chirurgie având investigații imagistice efectuate anterior internării ce ridicau suspiciunea unei patologii pancreatice,
– pacientul a fost investigat maximal (in limita resurselor spitalului) și tratat medicamentos non-chirurgical, evoluția fiind favorabilă.
– examenul IRM abdominal efectuat nu poate ‘preciza caracterele de ordin histopatologic a legiunii pancreatice
– punctia pancreatica trans-parieto-gastrica nu se poate poate efectua în SCUBA, motiv pentru care pacientul a primit recomandarea la externare de consult gastroenterologic și oncologic,
– pacientul s-a externat la 7 zile de la internare, la cerere, cu recomandarea de dieta, tratament și efectuarea consulturilor anterior mentionate, cu scopul monitorizării leziunii pancreatice, continuării tratamentului și reevaluare chirurgicală oricând la nevoie.
– tratamentul administrat post externare (opioide- morfina) nu a fost recomandat de medicul chirurg, fiind indicat probabil de medicul oncolog in contextul durerilor abdominale persistente.
– medicul chirurg nu poate recomanda astfel de tratamente cu opioide, schema de tratament și durata fiind apanajul altei specialități.
– in perioada post internare (din 01.10.2018 până în 12.11 2021) pacientul nu are alta internare/prezentare in spitalul nostru conform recomandărilor primite la externare”, a precizat Andi Nodit, managerul spitalului.
Ştirea iniţială:
Un bărbat, care a fost internat la Spitalul Bagdasar Arseni în urmă cu trei ani, ar fi fost victima unui caz de malpraxis. Pacientul a fost greșit diagnosticat cu cancer în fază terminală și i s-a spus că nu mai este nimic de făcut, deși acesta suferea de pancreatită.
Medicii de la Spitalul Bagdasar Arseni din Capitală sunt acutaţi că l-au trimis pe bărbat acasă să moară, nu înainte de a-i prescrie morfină pentru durerile pe care le avea, o decizie care a avut urmări grave asupra pacientului.
La trei ani după ce i s-a pus diagnosticul fals de cancer în fază terminală, bărbatul este în viață, întrucât pancreatita s-a vindecat de la sine, însă are o dependență severă de morfină.
La acest moment, deși bărbatul nu mai are dureri, acesta continuă să consume morfină din cauză ca ajuns dependent de substanță. Episoadele de sevraj sunt atât de grave, încât familia se străduiește din răsputeri să-l ajute și are de gând să ceară despăgubiri.
”Este unul dintre cele mai grave (ca întindere în timp) cazuri de malpraxis medical cu implicații penale profunde. Acum, familia vrea despăgubiri”, a declarat avocatul Cuculis, pentru Antena3.
Un bărbat a reușit să obțină dreptul la sinucidere asistată. Omul este tetraplegic, după ce în urmă cu 11 ani a suferit un accident rutier, ca șofer de TIR, iar coloana vertebrală i-a fost ruptă.
Este primul caz de sinucidere asistată aprobat în peninsulă. Până în prezent, practica era pedepsită de lege cu între cinci și 12 ani de închisoare
Mario, un nume fictiv, „a obţinut într-un sfârşit avizul Comitetului de Etică care a confirmat, în urma unor verificări a condiţiilor efectuată de către o echipă de medici specialişti (…), că îndeplineşte criteriile de acces legal la sinuciderea asistată”, a anunţat – prin intermediul unui comunicat – Asociaţia Luca Coscioni, care militează pentru legalizarea sinuciderii asistate în Italia.
Managerul spitalului Bagdasar Arseni aruncă bomba: Pregătirile pentru valul 4 nu au fost făcute. Erau doar corespondețe pe hârtie!
În 2019, Curtea Constituțională a introdus o excepție în legea italiană. Conform acesteia „pacienţi menţinuţi în viaţă prin tratament (…) şi atinşi de o patologie ireversibilă, o sursă a unei suferinţe fizice şi psihologice pe care le consideră de nesuportat, dar care sunt însă capabili să ia decizii libere şi conştiente” ar putea să beneficieze de sinucidere asistată.
Bărbatul de 43 de ani, care a devenit primul din Italia căruia i se oferă această autorizație, a fost șofer de TIR. În urmă cu 11 ani, el a suferit un accident în urma căruia i s-a rupt coloana vertebrală. Omul este imobilizat la pat, fiind paralizat de la gât în jos.
„M-am eliberat de toată tensiunea acumulată de-a lungul anilor. Sunt obosit și vreau să fiu liber să aleg sfârșitul vieții mele. Nimeni nu poate spune că nu sunt într- stare prea rea pentru a continua să trăiesc în aceste condiții și, astfel, să mă condamne la o viață de tortură. Toată lumea ar trebui să își asume responsabilitățile, lăsând deoparte ideologia, ipocrizia și indiferența, deoarece se joacă cu viața unor oameni bolnavi”, a spus acesta.