Un bătrân, dezamăgit la bancomat, deoarece îi lipseau 5 lei. Ce a urmat, după ce un bărbat a luat atitudine: „Nu am cu ce ajung acasă”

Azi, la Lidl, un domn asaza cu grija 6 produse pe banda. La casa, il vad incordat, urmarind cu mare atentie scanarea, totalul. Avea niste supa de taitei instant, orez, morcov. Ce e mai ieftin si mai mult. Cand i se comunica suma de plata, scoate banii gata pregatiti, cu un tremur al mainii. Avea de plata 11,80 lei, iar banii din mana sa insumau 12,21 lei. Stia aproape exact cat insumau podusele si ar fi foat o reala problema sa fi fost mai mult, la nivel de banuti.

Imaginea unor batrani demni, dar batjocoriti este frecventa in aceasta tara. Nu exista nici macar scuza bauturii, a lenei. Sunt oameni frumosi, care au muncit o viata, dar pentru care pensia inseamna saracie.

„Avem datoria sa fim atenti si sa daruim”

Nu e nevoie sa mergi mai departe de locul in care te afli pentru a descoperi ocazii in care sa fii…OM. Mi se face brusc rusine de toate cosurile pline fara masura, fara calcule. De excese, mofturi, branduri, parfumuri, creme, optionale pe masina, esarfe, excursii, stele pe hoteluri, scofeturi, restaurante, specialitati. Ma simt atat de murdar si josnic, excesiv de bogat pentru saracii lumii acesteia. E o senzatie viscerala de durere, o mila care taie pe dinauntru.

Si o vina, ca si cum toti banii lumii ar sta intr-o minge. Cu cat bogatii devin mai bogati, cu atat saracii devin mai lipsiti. Asa o fi?

Avem datoria sa fim atenti si sa daruim. Saracia inseamna depresie. Un gest poate aduce lumina, o umbra de atentie poate amana sfarsitul. Supa lui instant de 2 lei se confrunta in mod direct cu ciorba ta de la restaurant, de 20 lei. Se privesc, una searbada si bolnava, cealalta bulbucandu-se de grasime, jucausa cu focaccia, smantana si ardei.

Nu e vina ta ca esti bogat. Dar e vina ta daca el ramane flamand, cand saracia lui a trecut pe sub lumina ochilor tai satui.

Vlahopol Cosmin„, este postarea care a devenit virală pe Internet.