Agent de securitate în cartierul ministerelor, Tor Inge Kristoffersen a declarat că a văzut o camionetă albă, parcată în faţa clădirii care adăposteşte birourile premierului la 22 iulie 2011, după care a început verificările uzuale cu ajutorul camerelor de supraveghere.
„Când am mărit imaginea pentru a vedea plăcuţa de înmatriculare, maşina a explodat”, a declarat Kristoffersen care se afla atunci în centrul operaţional situat la subsolul clădirii. „Jumătate din imagini au dispărut de pe ecranele noastre, deoarece camerele au fost distruse de explozie. A fost un vuiet enorm. (…) Plafonul din camera în care ne aflam s-a mişcat ca un val, ca şi cum era apă”, a completat el.
Fost militar mobilizat în Orientul Mijlociu şi în Balcani, Kristoffersen a continuat să lucreze în cartierul ministerial după atentat, comparând locul cu o „zonă de război”.
În săptămânile care au urmat atacurilor, unii s-au mirat că un vehicul a putut fi parcat fără repercusiuni în faţa clădirii guvernamentale.
În mărturia sa, Kristoffersen a amintit că se lucrează la un proiect, avut în vedere încă din 2006, pentru a interzice circulaţia pe strada care duce la clădirea în care se află sediul premierului, dar că între timp, „staţionarea necorespunzătoare” este frecventă în acest loc. „Îndepărtăm maşini de acolo în fiecare zi”, a afirmat el.
Pornind de la o reconstituire şi simulări, Svein Olav Christensen, inginer în cadrul Ministerului norvegian al Apărării specializat în explozibil, a explicat ulterior tribunalului că bomba lui Breivik a degajat o energie comparabilă cu echivalentul a 400-700 kilograme de TNT.
„Încărcătura principală este uşor de fabricat”, a declarat el. Dar „detonatorul este mai dificil”, a adăugat acesta.
Realizată pe bază de îngrăşământ şi aluminiu, bomba de 950 de kilograme a provocat moartea a opt persoane şi rănirea altor câtorva zeci dintre trecătorii şi angajaţii ministerului.
Premierul laburist Jens Stoltenberg era absent din birou în ziua atentatului.
Declarându-se angajat într-o cruciadă împotriva multiculturalismului şi „invaziei musulmane” în Europa, extremistul în vârstă de 33 de ani a mers apoi pe insula Utoeya de unde a deschis focul asupra a sute de tineri laburişti reuniţi la o tabără de vară, provocând 69 de victime.