Generalul Karadayi, în prezent aflat în retragere, urma să fie condus joi la Ankara, pentru a fi audiat de justiţie, în cadrul unei anchete lansate anul trecut, care a condus, deja, la plasarea în detenţie a mai multor ofiţeri superiori, au precizat posturi turce de televiziune.
Fostul număr doi al Statului Major în 1997, generalul Cevik Bir, considerat „creierul” acestui puci, a fost arestat şi încarcerat, alături de alţi aproximativ 20 de foşti ofiţeri, în aprilie 2012.
Toţi aceşti militari sunt acuzaţi de „tentativă de răsturnare a Guvernului sau de împiedicare totală sau parţială a acţiunii sale”.
Ei sunt deţinuţi la închisoarea din Sincan, un oraş de la periferia Ankarei, în care militarii au ordonat, în 1997, tancurilor să defileze pe stradă. Această demonstraţie de forţă, însoţită de un ultimatum, au fost suficiente să determine Guvernul să demisioneze.
Evenimentele din 1997 sunt adesea calificate, în Turcia, drept „lovitură de stat postmodernă”, deoarece generalii au reuşit să îndepărteze puterea fără violenţă sau vărsare de sânge şi nu au înlocuit administraţia civilă cu un regim militar.
Armata turcă, care se consideră garanta principiilor Republicii, începând cu cel al laicităţii, a îndepărtat de la putere trei guverne civile, în 1960, 1971 şi 1980.
Guvernul obligat să demisioneze în 1997 era condus de către Necmettin Erbakan, mentorul politic al actualului premier Recep Tayyip Erdogan.
În urma victoriei Partidului Justiţiei şi Dezvoltării (AKP) în 2002, formaţiunea sa, Guvernul islamisto-conservator al lui Erdogan a depus eforturi să limiteze influenţa militarilor asupra vieţii politice. Zeci de ofiţeri activi şi în retragere se află, în prezent, la închisoare, condamnaţi sau inculpaţi pentru diverse presupuse comploturi care vizau răsturnarea Guvernului său.