Era 1979 şi inundaţiile aduseseră extrem de mulţi şerpi pe nisip. Când Payeng, care pe atunci avea doar 16 ani, i-a găsit, ei muriseră deja.
„Şerpii muriseră de căldură, fără a avea adăpostul unui copac. M-am aşezat şi am plâns peste corpurile lor lipsite de viaţă. A fost un carnagiu. Am alertat departamentul forestier şi i-a rugat să crească copaci acolo. Ei au spus că nu va creşte nimic acolo. În schimb, mi-au spus să încerc să cresc bambus. A fost greu, dar am reuşit. Nu era nimeni care să mă ajute”, povesteşte Molai pentru Times of India.
Acum, nisipul este acoperit de o pădure de 550 de hectare, casă a numeroase varietăţi de copaci şi de animale, inclusiv păsări, căprioare, maimuţe, rinoceri, elefanţi şi chiar tigri.
Pădurea, denumită Molai, după porecla creatorului ei, a fost plantată şi cultivată de mâna unui singur bărbat – Payeng, care acum are 47 de ani.
Payeng şi-a dedicat viaţa întreţinerii şi creşterii pădurii. A acceptat o viaţă în izolare: a început să trăiască acolo, singur, de pe vremea când era adolescent şi în zonă era doar nisip.
Astăzi, Payeng încă mai trăieşte în pădure. Are o căsuţă mică împreună cu soţia sa şi cei trei copii şi supravieţuieşte vânzând lapte de vacă şi de bivoliţă.
Potrivit autorităţilor indiene de mediu, aceasta ar putea fi cea mai mare pădure din lume aflată în mijlocul unui râu.
„Am fost surprinşi să găsim o pădure atât de deasă pe un banc de nisip”, a declarat un reprezentant al autorităţile, adăugând că s-a aflat de pădurea lui abia în 2008.
În sfârşit, Payeng ar putea să primească ajutorul şi recunoaşterea pe care o merită: autorităţile vor să declare zona drept rezervaţie naturală, protejată conform legii.
„Localnicii au vrut să taie pădurea, dar Payeng i-a provocat să îl omoare pe el, în schimb. Tratează copacii şi animalele ca pe copiii lui. Văzând asta, am decis să îl ajutăm”, au mai spus autorităţile.