Bărbatul este condamnat la 16 ani şi 8 luni de închisoare pentru instigare la omor, fiind prins când punea la cale asasinarea unui afacerist din Reşiţa. Interlopul reclamă că în timp ce era încarcerat la Penitenciarul Rahova a aflat de moartea bunicii sale şi a cerut permisiunea de a merge la înmormântare.
În luna iulie a murit şi tatăl său. Bărbatul a cerut din nou permisiunea de a merge la înmormântare, de această dată depunând o cerere scris. Nu a primit nici de această data permisiune. Astfel că, interlopul a decis să dea în judecată Administraţia Penitenciarelor, cerând să îi fie achitate daune morale în valoare de de 50.000 de euro, invocând faptul că „refuzul de a-i permite să iasă din mediul carceral pentru a participa la înmormântarea bunicii paterne şi a tatălui său trebuie să fie considerat o ingerinţă în dreptul persoanei în cauză la respectarea vieţii sale de familie, garantat la art. 8 din Convenţie”.
Condamnatul a mai reclamat în instanţă că „administraţia penitenciarului nu a examinat deloc posibilitatea de a recurge la o escortă pentru transferarea acestuia la locul în care avea loc înmormântarea, nu au realizat o punere în balanţă a drepturilor aflate în joc, şi anume, pe de o parte, dreptul la respectarea vieţii de familie şi, pe de altă parte, asigurarea ordinii şi siguranţei publice şi prevenirea faptelor penale”.
Penitenciarul Rahova a depus întâmpinare în instanţă arătând că la momentul depunerii cererii, comisia de aplicare a recompenselor a decis să respingă cererea de acordare a permisiei din următoarele motive: în acel moment deţinutul nu muncea, nu prezenta suficientă încredere că nu mai comite alte infracţiuni, ţinând cont şi de natura infracţiunii săvârşite (instigare la omor calificat), durata pedepsei (15 ani ), perioada executată raportat l a durata ce trebuie executată până la analizarea în comisia de liberare condiţionată ( a executat 5 ani şi 2 luni ), istoricul infracţional, apartenenţa la grupări de criminalitate organizată (lider grupare infracţională), comportamentul avut înainte de arestare şi modul în care deţinutul este cunoscut în comunitate, potrivit adevarul.ro.
De asemenea, reprezentantii penitenciarului au mai arătat că analizând cuantumul daunelor morale cerute „este lesne de observat amploarea fenomenului creat în rândul deţinuţilor, acela de a solicita daune morale speculând absolut orice, împinşi de impulsul îmbogăţirii facile”. „Suma cerută de reclamant este exagerată şi arată clar dorinţa de îmbogăţire fără just temei a deţinutului”, au mai arătat reprezentanţii Penitenciarului Rahova.
Cererea bărbatului a fost respinsă de Judecătorii Tribunalului Arad, motivând că membrii comisiei de acordarea a recompenselor au procedat corect atunci când au respins cerarea condamnatului.
„Instanţa consideră că soluţionarea în sensul neacordării permisiunii de ieşire din penitenciar nu constituie o faptă ilicită, câtă vreme Comisia a analizat cererea în timp util, cu respectarea prevederilor legale, nefiind obligatoriu a se acorda recompensa, soluţia fiind dată cu luarea în considerare a situaţiei deţinutului raportat la criteriile stabilite în regulament”, se arată în sentinţa Judecătoriei Arad, care nu este definitivă, fiind atacată cu apel la Curtea de Apel Timişoara, unde se judecă apelul.