Jean Francois Copé, care se luptă pentru a deveni liderul opoziţiei franceze şi ţinteşte funcţia de preşedinte al Franţei, are origini româneşti, bunicul său din partea tatălui fiind evreu din România, relatează AFP, citat de Mediafax.
„Sunteţi norocoşi, aţi venit să asistaţi la căsătoria următorului preşedinte”, le-a spus el invitaţilor la prima sa căsătorie, în 1991.
La fel ca Nicholas Sarkozy, Jean Francois Copé , născut la 5 mai 1964 la Boulogne-Billancourt la periferia Parisului, poate fi caracterizat drept un „francez cu sânge amestecat”, care a crescut în frumoasele cartiere pariziene, cu un tată medic şi o mamă protectoare.
Fost ministru al lui Jacques Chirac între 2002 şi 2007, dar niciodată în timpul preşedinţiei lui Sarkozy, el a povestit istoria bunicului său evreu de origine română, ajuns în Franţa în anii ’20 pentru a scăpa de persecuţiile antisemite, şi de familia sa din partea mamei, evrei francezi din Algeria. Tatăl său a fost ascuns în timpul războiului de o familie de francezi, pentru a scăpa de arestările naziste.
Nepopular în afara UMP (dreapta), unde este considerat drept arogant, Jean Francois Copé crede într-o „dreaptă fără inhibiţii”, singura capabilă să izoleze extrema dreaptă. Cope a denunţat recent „rasismul anti-albi”, care afectează francezii nativi, fapt care a provocat o întreagă polemică politică.
Şcolit într-un liceu burghez din Paris, student la Ecole nationale d’administration (ENA), membru în numeroase cabinete ministeriale şi cu o pasiune pentru pian, Jean-François Copé a urmat într-un ritm rapid calea elitei franceze, devenind în 1995, la vârsta de 29 de ani, deputat-primar în Meaux, oraş cunoscut din apropierea Parisului.
În afară de Jacques Chirac, în mandatul căruia Copé a fost purtător de cuvânt al Guvernului, Nicolas Sarkozy a avut un rol important în cariera sa. „În politică nu îţi dă nimeni nimic! Nu trebuie să ceri, trebuie să iei!„, i-ar fi spus fostul preşedinte la începutul anilor ’90.
Jean-François Copé a aplicat acest sfat ca la carte: a transformat un post a priori secundar, cel de lider al grupului de deputaţi UMP din Adunarea Naţională, în armă de război politic şi mediatic, înainte de a folosi Adunarea ca tribună pentru postul de secretar general al UMP, funcţie pe care o deţine în prezent.