Un lider religios, un fost deputat şi o femeie, la conducerea opoziţiei siriene

Şeicul Ahmad Moaz Al-Khatib, omul consensului

Născut în 1960, şeicul Ahmad Moaz Al-Khatib este un lider religios moderat care a fost o perioadă imam al Moscheei Omeiazilor din Damasc. El nu face parte din niciun partid politic.

Această independenţă şi faptul că se află, alături de Riad Seif, la originea iniţiativei unei coaliţii extinse l-au impus drept un candidat al consensului la conducerea opoziţiei.

Adept al unui curent rezultat din islamismul sufit, acest demnitar religios a studiat relaţiile internaţionale şi diplomaţia. El nu are legături nici cu mişcarea Fraţii Musulmani şi nici cu vreo mişcare de opoziţie islamistă.

Alte articole

Atacuri repetate cu rachete în Siria, un nou focar de război

Arestat în mai multe rânduri, în 2012, pentru că a îndemnat în mod public la înlăturarea de la putere a regimului de la Damasc, autorităţile i-au interzis lui Al-Khatib să mai ia cuvântul în moscheile siriene, iar acesta s-a refugiat în Qatar.

Originar din Damasc, el a jucat un rol decisiv în mobilizarea zonei de periferie a capitalei, dar mai ales Duma, fiind foarte activ încă de la începutul mobilizării paşnice, în martie 2011.

„Şeicul Al-Khatib este o personalitate a consensului care beneficiază de o veritabilă susţinere populară pe teren”, subliniază Khaled al-Zeini, membru al Consiliului Naţional Sirian (CNS).

Riad Seif, un simbol al „Primăverii de la Damasc” din 2001

Riad Seif, în vârstă de 66 de ani, un industriaş ridicat prin propriile puteri, a crezut pentru mult timp că poate să schimbe regimul sirian din interior.

Ales de două ori în Parlament ca independent, în 1994 şi 1988, el a fost arestat în septembrie 2001 şi condamnat la cinci ani de închisoare sub acuzaţia că a vrut să „schmbe Constituţia în mod ilegal”.

Arestarea sa, alături de alţi nouă opozanţi, va da startul „Primăverii de la Damasc”, o perioadă de relavivă liberalizare, după sosirea la putere a lui Bashar al-Assad, în urma morţii tatălui acestuia, Hafez al-Assad, în iunie 2000.

El face parte dintre cei 12 opozanţi care au semnat „Declaraţia de la Damasc”, îndemnând la o schimbare democratică în Siria.

Atacurile sale împotriva regimului şi lupta sa împotriva corupţiei l-au costat presiuni asupra asociaţilor şi impunerea unor impozite, în opinia sa nejustificate, care l-au ruinat.

El a ispăşit începând din ianuarie 2008 o pedeapsă de doi ani şi jumătate de închisoare, din cauză că a a reclamat democratizarea ţării.

După ce a început revolta, în martie 2011, el a fost arestat în mai pentru că a participat la o manifestaţie interzisă, după care a fost eliberat, o săptămână mai târziu, din cauza stării sale de sănătate.

Souheir al-Atassi, o membră de bază a coordonării revoltei

Souheir al-Atassi, în vârstă de 41 de ani, este cofondatoare a reţelei de activişti Comisia Generală a Revoluţiei Siriene (CGRS), care înregistrează ofensivele armatei, victimele violenţelor şi alertează mass-media asupra evenimentelor din Siria.

Ea intenţionează să impună vocea activiştilor de pe teren în cadrul opoziţiei.

O blondă elegantă, provenind dintr-o familie de opozanţi sunniţi laici de la Homs, considerată „capitala revoluţiei”, oraş situat în centrul Siriei, ea se află, alături de alte persoane, la originea „Primăverii de la Damasc”.

Ea a lansat, la vremea respectivă, un celebru Salon de discuţii la Damasc, unde toate tendinţele puteau să participe la dezbateri asupra democratizării.

Ameninţată cu moartea, Souheir al-Atassi, o personalitate puternică şi foarte activă din interioul Siriei, unde a petrecut şapte luni în clandestinitate, s-a refugiat în Fanţa, la sfârşitu lui 2011, unde a găsit „o libertate de mişcare”.