Un mega-tsunami a cutremurat pământul timp de nouă zile. Acest „seiche” a fost cel mai lung observat vreodată de oamenii de ştiinţă

În septembrie anul trecut, seismologii din întreaga lume au detectat vibraţii cum nu se mai întâlniseră până atunci, provocate se pare de un tsunami. Un zgomot monoton părea să emane din Groenlanda. A durat nouă zile, relatează NBC News.

„A apărut un semnal foarte, foarte ciudat, pe care nu l-am mai văzut niciodată la unele dintre staţiile noastre din nord”, a declarat Carl Ebeling, seismolog la Institutul de Oceanografie Scripps al Universităţii California din San Diego.

La scurt timp după începerea vibraţiilor, un vas de croazieră care naviga în apropierea fiordurilor din Groenlanda a observat că, pe îndepărtata insulă Ella, un reper-cheie – o bază folosită pentru cercetare ştiinţifică şi de armata daneză pentru patrulările cu câini de sanie – fusese distrus.

Cutremur în România. INFP anunţă activitate seismică intensă

Evenimentele au constituit un puzzle nerezolvat pentru un grup internaţional de seismologi, militari danezi şi oceanografi care au încercat să înţeleagă ce a lovit insula şi de unde a venit? Joi, cercetătorii şi-au publicat concluziile în revista Science. Potrivit acestora, insula a fost lovită de unul dintre cele mai mari tsunami înregistrate vreodată, cu valuri care au lăsat urme la o înălţime de aproape 200 de metri. A fost rezultatul unei serii de evenimente rare, în cascadă, puse în mişcare de schimbările climatice.

Cercetătorii au descoperit că declanşatorul iniţial a fost prăbuşirea limbii unui gheţar care se subţiază din cauza creşterii temperaturilor. Acest lucru a destabilizat un versant montan abrupt, trimiţând o avalanşă de roci şi gheaţă în adâncul fiordului Dickson din Groenlanda. Aceasta a deplasat un volum masiv de apă, astfel încât un val impunător a traversat fiordul îngust, care are o lăţime de numai 2,5 kilometri.

Practic, prăbuşirea unui vârf muntos înalt de 1,2 km din estul Groenlandei, în septembrie anul trecut, a făcut ca apa din fiordul de dedesubt să se clatine înainte şi înapoi, provocând vibraţii până în scoarţa terestră.

CE ESTE UN SEICHE

Valurile tsunami – unele cel puţin la fel de înalte ca Statuia Libertăţii – au urcat pe pereţii stâncoşi abrupţi care mărginesc fiordul. Deoarece alunecarea de teren a lovit cursul de apă la un unghi de aproape 90 de grade, valurile au ricoşat înainte şi înapoi pe acesta timp de nouă zile – un fenomen pe care oamenii de ştiinţă îl numesc seiche (un val staţionar într-un corp de apă închis sau parţial închis).

Pentru a demonstra cum balansul de apă a continuat timp de nouă zile, cercetătorii au recreat unghiul alunecării de teren folosind un model matematic. Acesta sugerează că apa s-ar fi mişcat înainte şi înapoi la fiecare 90 de secunde, trimiţând vibraţii prin scoarţa terestră în jurul planetei şi provocând unul dintre cele mai mari tsunami-uri din istoria recentă.

Cutremur în România, sâmbătă dimineață. Seismul a avut o magnitudine de 3,8 pe scara Richter

Studiul estimează că valul s-a întins pe 10 km de-a lungul fiordului şi s-a ridicat la 110 m în aer, dar s-a redus la 7 m în câteva minute.
„Nimeni nu mai văzuse vreodată aşa ceva”, a declarat Kristian Svennevig, autorul principal al studiului, geolog şi cercetător principal în cadrul Institutului Geologic al Danemarcei şi Groenlandei.

Descoperirile sunt rezultatul unei investigaţii complexe, care a durat un an. Echipa a stabilit că insula Ella – situată la aproximativ 70 de km de alunecarea de teren – a fost lovită de un tsunami înalt de cel puţin 4 metri.

Turiştii vizitează uneori această insulă. „Cu doar câteva zile înainte de eveniment, navele de croazieră erau acolo şi erau pe plajă”, a spus Svennevig. „A fost un foarte, foarte mare noroc că nu era nimeni acolo când s-a întâmplat”, a completat cercetătorul.

Acest seiche a fost cel mai lung observat vreodată de oamenii de ştiinţă. Anterior, tsunami-urile cauzate de alunecările de teren creau de obicei valuri care se amortizau în câteva ore.

„Este într-adevăr o cascadă de evenimente şi nu a mai fost observată până acum”, a declarat Alice Gabriel, coautor al studiului. „Pământul este un sistem foarte dinamic şi, în prezent, ne aflăm într-o fază în care acest echilibru foarte sensibil este perturbat destul de violent din cauza schimbărilor climatice”, afirmă cercetătoarea.

„Este pentru prima dată când sloshing-ul apei a fost înregistrat ca vibraţii prin scoarţa terestră, călătorind în întreaga lume şi durând mai multe zile”, subliniază şi dr. Stephen Hicks, coautor al studiului. „Chiar dacă ştim că seismometrele pot înregistra o varietate de surse care se întâmplă la suprafaţa Pământului, niciodată până acum nu a fost înregistrată o undă seismică de o asemenea durată, care să călătorească la nivel mondial şi care să conţină doar o singură frecvenţă de oscilaţie. Studiul nostru asupra acestui eveniment evidenţiază în mod uimitor interconexiunile complexe dintre schimbările climatice din atmosferă, destabilizarea gheţarilor în criosferă, mişcările corpurilor de apă în hidrosferă şi scoarţa solidă a Pământului în litosferă”, arată profesorul de la catedra pentru Ştiinţele Pământului din cadrul Colegiului Universitar Londra (UCL), citat de SkyNews.

TSUNAMI-URI CAUZATE DE ALUNECĂRI DE TEREN VOR FI TOT MAI FRECVENTE

Tsunami-urile cauzate de alunecările de teren sunt mai frecvente decât mulţi oameni îşi dau seama şi sunt periculoase pentru persoanele care locuiesc sau lucrează în anumite regiuni din Arctica şi Subarctica. În 2017, patru persoane au fost ucise şi 11 case au fost distruse după ce o alunecare de teren a provocat un tsunami care a lovit satul Nuugaatsiaq din vestul Groenlandei. Valul a avut probabil o înălţime de cel puţin 90 de metri. Două sate au fost abandonate după acest eveniment deoarece sunt posibile şi alte alunecări de teren. Sute de oameni au rămas strămutaţi, a declarat Svennevig.

Bretwood Higman, un geolog din Alaska care studiază tsunami-urile provocate de alunecări de teren, dar care nu a fost implicat în noua cercetare, a declarat că a compilat dovezi care sugerează că tsunami-urile provocate de alunecări de teren sunt o problemă în creştere, deşi sunt necesare mai multe studii. „Sunt destul de sigur că asistăm la o răspândire tot mai mare a acestor evenimente”, a spus el. „Cât de mult mai răspândite devin aceste evenimente şi oare putem face o predicţie a lor în viitor? Nu suntem încă acolo”, spune el.

Higman a declarat că, în opinia sa, cercetătorii din spatele studiului din Groenlanda au dreptate în analiza lor.

TREI FACTORI care au declanşat acest tsunami

Regiunile arctice şi subarctice se încălzesc de două până la trei ori mai rapid decât restul Pământului, deoarece, pe măsură ce gheaţa se topeşte, suprafeţele mai întunecate care ies la suprafaţă absorb mai multă lumină solară. Încălzirea determină trei dinamici care pot face ca alunecările de teren să fie mai frecvente în regiunile glaciare, a declarat Higman.

Prima este că temperaturile mai ridicate determină eroziunea permafrostului din formaţiunile stâncoase, ceea ce poate slăbi pantele şi le face mai susceptibile de a se prăbuşi.

În al doilea rând, încălzirea subţiază gheţarii care uneori susţin pantele stâncoase. Îndepărtarea gheţii poate provoca prăbuşiri bruşte.

În al treilea rând, schimbările climatice cresc şansele de precipitaţii extreme, un factor de risc major pentru alunecările de teren, deoarece rocile şi solurile saturate sunt mai predispuse la alunecare.

Higman face în prezent un catalog cu pantele din Alaska cu risc de alunecări de teren, care ar putea provoca tsunami-uri. El a declarat că există zeci de situri care îl îngrijorează şi care necesită investigaţii suplimentare. Unele se află în apropierea zonelor populate şi ar putea provoca o catastrofă dacă ar aluneca.

„Suntem într-o poziţie ciudată. Oamenii de ştiinţă ştiu ceva, dar nu ştiu suficient pentru a oferi certitudinea de a acţiona”, a declarat Higman.

Luna trecută, U.S. Geological Survey a raportat un tsunami provocat de o alunecare de teren de 17 metri în laguna Pedersen din Alaska. Higman a vizitat locul şi crede că tsunami-ul a fost mai mare decât estimările iniţiale.

La nivel mondial, riscul creşte şi pe măsură ce dezvoltarea se extinde în unele regiuni polare, ceea ce sporeşte vizitele minerilor, transportatorilor şi turiştilor, a declarat Svennevig. „Tot mai mulţi oameni se află acolo, în acelaşi timp crescând şi riscul, geohazardul, al acestor alunecări de teren”, a spus el. „Este un amestec nefericit”, conchide cercetătorul.