Între aceste locuri se află pieţe, şcoli, terenuri de sport, dar şi închisori sau lagăre de muncă forţată, în care sunt închişi ”criminali politici”.
Un transfug, închis într-un lagăr de muncă la începutul anilor 2000, povesteşte cum 80 de deţinuţi au fost obligaţi să asiste la uciderea a trei femei, acuzate de tentativă de a fugi din ţară.
Mulţimi de peste 1.000 de persoane pot să asiste la aceste execuţii”, scrie ONG-ul.
Anumite persoane sunt condamnate la moarte în baza unor infracţiuni minore – furturi sau doar pentru că s-au uitat la televiziunea sud-coreeană. Rudele lor, inclusiv copiii lor, au fost obligaţi să privească execuţia. ”Cadavrele au fost date rareori familiei”, afirmă activiştii sud-coreeni, potrivit news.ro.
Potrivit raportului acestora, aceste execuţii sunt o ”metodă sistematică” a regimului nord-coreean de a instaura frica, de a-i controla pe cetăţeni şi de a-şi păstra puterea autoritară.
În vederea efectuării acestei anchete, Grupul de lucru a intervievat 610 exilaţi nord-coreeni, cu scopul de a-şi face concluziile fiabile. Însă acest tip de raport dintr-o Coree de Sud aflată în conflict cu vecinul său este de luat cu precauţie, potrivit news.ro.
Martorii sunt în majoritate disidenţi şi este aproape imposibil să li se verifice spusele, în măsura în care Coreea de Nord este o ţară secretoasă şi închisă în ea însăşi.
Exemplul perfect în acest sens este ”execuţia publică” a celebrei cânăreţe nord-coreene Hyon Song-wol. Uciderea acesteia, sub privirile orchestrei sale, a fost dezvăluită de către un ziar sud-coreean în 2013. Însă ea a reapărut în 2018 în cadrul unei delegaţii nord-coreene care efectua o vizită la Seul înaintea Jocurilor Olimpice (JO) de Iarnă.
Aşa cum se întâmplă adesea în privinţa foarte opacei Corei de Nord, este dificil să desparţi ceea ce este adevărat de ceea ce este fals.