Nea Gheorghe a iubit cartea de mic copil. Părinţii săi aveau însă alte planuri pentru el.
„Tata la început a spus: tu rămâi la gospodărie că eşti cel mai mare. Şi mama, Dumnezeu să o ierte, a spus: mă omule, trebuie să facem ceva cu copilul ăsta să nu stea acasă”, a spus Gheorghe Chiorean, învăţător.
Unchiul său a fost cel care l-a sfătuit să se facă învăţător şi să renunţe la ideea de a fi preot. Viaţa frumoasă alături de copii i-a fost însă schimbată într-o clipă de război. Nea Gheorghe a ajuns în 1941 pe frontul de răsărit, unde era să-şi piardă viaţa.
Acum Nea Gheorghe îşi aduce aminte cu nostalgie de elevii săi care au ajuns toţi oameni mari. La cei o sută de ani, Nea Gheorghe regretă că i-a slăbit vederea şi că nu mai poate să citească cărţile preferate.