Mare e grădina lui Dumnezeu şi mulţi români se află în ea atunci când nu vor să fie în sala de judecată supăraţi că umbra de la pomul vecinului nu cade la unghi de 90 de grade, că eclipsa de soare a ocolit România sau că atacul energetic de la turla bisericii nu este chiar sfânt. O româncă a chemat în instanţă 104 personalităţi ale lumii, printre care Barack Obama, Regina Angliei sau, pe atunci, Prinţul Charles, iar exemplul ei a atras şi alţi doritori de a împărţi instanţa cu pământeni cu sânge albastru sau măcar VIP-uri mondiale.
Un caz care le între pe toate s-a petrecut însă prin 2005, când un conaţional certat cu legile pământeşti, fapt pentru care a fost condamnat la 20 de ani grei de temniţă, a dat vina pe Dumnezeu pentru proobleme lui laice şoi a decis să-l cheme la judecata unui Pilat din Pont modern.
Conform speţei care încă se află la loc de cinste în arhive, botezul său constituie un contract cu Dumnezeu prin care, în schimbul rugăciunilor, acesta din urmă se obliga să-l ţină pe reclamant departe de rele. Mai mult decât atât, deţinutul l-a acuzat pe Creator de luare mită şi înşelăciune şi i-a cerut înapoi banii cheltuiţi pe lumânări şi slujbe, pentru că nu au avut niciun efect. Uită însă că un contract presupune angajamente din partea ambelor părţi. Dintre cele 10 porunci, multe a încălcat şi el.
„Prin botezarea mea la biserica s-a facut un contract cu paratul Dumnezeu pentru a-l indeparta pe diavol din mine si a ma feri de necazuri. Pana acum, paratul nu si-a onorat contractul. Dimpotriva, a pretins si primit de la mine diferite bunuri si rugaciuni in schimbul iertarii pacatelor”, scrie puscariasul in plangerea sa „penala”. „Pana acum, paratul nu si-a onorat contractul. Dimpotriva a pretins si primit de la mine in cursul vietii diferite bunuri si rugaciuni in schimbul iertarii pacatelor si promisiunii ca voi scapa de necazuri si voi avea o viata mai buna. Prin botezarea mea la biserica s-a facut un contract cu paratul Dumnezeu pentru a-l indeparta pe diavol din mine si a ma feri de necazuri. Pana acum, paratul nu si-a onorat contractul. Dimpotriva, a pretins si primit de la mine diferite bunuri si rugaciuni in schimbul iertarii pacatelor„, se arata în plangerea semnata de Mircea Pavel.
Paradoxul face ca o astfel de cerere, nu se ştie din ce motive, a fost luată în serios. Un procuror a expediat plangerea la politie, cu o recomandare precisa: „Verificati daca s-a comis vreo infractiune„! Prima reactie a politiei: „Se va solutiona conform cadrului legal„. Comisarul Spataru a pus capat nebuniei abia dupa ce a aparut in presa: „Vom propune casarea dosarului”. „Acest om isi da in judecata propria viata. Tot ce putem face este sa ne rugam pentru sanatatea lui„, spune un reprezentant al Bisericii.
Mai departe, dosarul în care Dumnezeu a fost dat în judecată de un deţinut din Timişoara a fost clasat de procurori, care au dispus neînceperea urmăririi penale. Argumentul procurorilor: Creatorul nu este o persoană reală şi nu are domiciliu.
S-a dat NUP pentru că nu s-a găsit domiciliul lui Dumnezeu:
Omul încă visează să ia banii pe pomelnice, deşi Parchetul a clasat cazul. Şi în absenţa lui Dumnezeu, i-ar chema în instanţă şi pe capii Bisericii. „De la El mi s-au tras toate necazurile, toată viaţa mea s-a dus aiurea. Fără niciun sens!„, spune Pavel Mircea. Se simte descumpănit.
Prima oară a fost închis la 14 ani, într-un centru de reeducare. Încercase să violeze o tânără. Apoi a furat. În final, a fost condamnat pentru crimă. Opt oameni a desfigurat cu o bâtă, în plină stradă, spun poliţiştii. Iar unul a murit. Toate aceste fapte sunt pentru el „nenorociri”, dar nu se simte responsabil. „Am zis: cine poate să fie de vină? Dumnezeu! L-am dat în judecată! Dar n-are curajul nici să vină, nici măcar să-L disculpe. Nu vine nici mitropolitul, nici un reprezentant al Bisericii… Nu vine absolut nimeni să-L disculpe!„, spune deţinutul.
Pe Dumnezeu, îl acuză că l-a lăsat pradă Necuratului. A cugetat îndelung la fărădelegile sale. Timp a avut, în toţi aceşti ani. Arată mândru altarul la care se roagă. Şi biblia sa: Codul Penal. În celulă mai are: „Tabloul lui Nea Nicu, cartea de vise unde dimineaţa mă uit la ce am visat, Codul de Procedură la zi, Codul Penal la zi, din care mă inspir„.
De la Dumnezeu vrea „despăgubiri”. Poate că banii aduc totuşi fericirea. „M-am gândit atunci la două milioane de euro, când am făcut plângerea. Dar eu zic că e puţin! N-are cum să-mi dea înapoi ce-am pierdut şi viaţa distrusă! Aiurea!”
Punctul de vedere al Mitropoliei Banatului a fost unul mai degraba rezervat. „Ca slujitor al lui Dumnezeu, nu pot decat sa-i inteleg suferinta si necazurile. Dar pe Dumnezeu nu-l putem da in judecata ca pe o persoana, pentru ca nu il putem incadra intr-un spatiu finit, marginit. In acest context, ce putem face este doar sa ne rugam pentru sanatatea acestui om„, a declarat preotul Zaharia Peres, consilier cultural la Mitropolie.
Un alt caz ieșit din comun este cel al unui avocat argeșean care a dat în judecată 5 preoți pentru că ”nu l-au scăpat de dracii din casă”. În judecată a fost dat şi ÎPS Calinic, tocmai pentru că el este şef peste toţi şi trebuie tras la răspundere pentru nereuşitele supuşilor săi, acuzaţi de un fel de „malpraxis bisericesc”. În plângerea făcută, avocatul îi acuză pe preoți de înșelăciune pentru că slujbele pe care aceștia le-au facut în casa acestuia nu au dat niciun rezultat.
Un dosar bizar a ajuns și pe mesele judecătorilor din Iași. O femeie a dat în judecată Gara din Iași, cerând despăgubiri pentru un motiv destul de ciudat. Reclamanta a precizat în cererea adresată instanței că ”Gara din Iași îi interceptează gândurile”. Femeia le-a cerut magistraților să oblige Gara din Iași și conducerea instituției la plata unor daune morale de 10.000 de lei.
Un moldovean a luat de bună replica scris de Delavrancea cu „Moldova este a urmaşilor urmaşilor voştri” şi, pe motiv că este urmaşul lui Ştefan cel Mare, altul decâtr defunctul Costeluş Coprduneanu, a revendicat moştenirea.
În urmă cu câţiva ani, un bărbat a deschis un proces la Tribunalul Suceava în care a cerut judecătorilor să îi încredinţeze regiunea Moldovei, întrucât el ar fi urmaşul lui Ştefan cel Mare. Suceveanul a invocat în instanţă un „testament în formă mistică” lăsat de domnitorul Moldovean, amintind de citatul „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a voastră, ci a urmaşilor voştri, şi-a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul veacurilor”.
Un alt proces amuzant a avut loc la Brăila, unde un bărbat a dat în judecată Guvernul Statelor Unite ale Americii pe care l-a acuzat că i-a provocat suferinţe, fiind „agresat magic timp de 23 de ani”.
În 2014, o femeie din București a chemat în judecată nu mai puțin de 104 personalități ale lumii, printre care Barack Obama, Regina Angliei sau Prinţul Charles. Femeia era nemulțumită de modul în care fusese soluţionat în Anglia un proces de-al său.
În 2015, Curtea de Apel Piteşti a dat o decizie definitivă într-un caz unic în ţară. Un piteștean a fost obligat, în timpul revoluției, să plătească pensie alimentară unui copil care nu era al său. După ce fosta parteneră a declarat că el este tatăl copilului pe care tocmai îl născuse, judecătorii de la Tribunalul Argeş s-au conformat şi au dat o sentinţă şocantă: bărbatul a fost obligat să îşi asume paternitatea copilului şi să-i plătească pensie alimentară până la împlinirea vârstei de 18 ani, asta în ciuda contestaţiei sale, bazate pe un calcul simplu legat de momentul concepţiei şi data naşterii.
Ulterior, copilul a acceptat să facă un test de paternitate la Institutul de Medicină Legală de la Bucureşti, test care a arătat că acesta nu este copilul biologic al bărbatului. Cu aceste bărbatul a cerut, în 2011, redeschiderea procesului din 1986, iar în 2015 a câştigat procesul.
Nicolae Toteanu, același cetățean imoplicat care i-a dat în judecată, în urmă cu mai mulți ani, pe foștii președinți ai SUA, Barack Obama și Donald Trump, alături de șefii FBI, CIA, ai armatei americane sau chiar de la Casa Albă, revine pe eşichierul justiţiei. În 2009, a cochetat cu o candidatură la Președinția României și la Primăria Capitalei și a mai formulat astfel de cereri de intervenție în mai multe procese ale lui Traian Băsescu.
Procesele pe care fostul președinte al României, Traian Băsescu, le-a declanșat împotriva Administrației Prezidențiale, a RA-APPS sau a Serviciului de Protecție și Pază (SPP), instituții care i-au retras drepturile conferite prin legislația specială ca fost șef al statului de a deține, pe viață, o reședință de la stat, o indemnizație plătită de Președinție și pază și protecție, ca efect al deciziei ÎCCJ prin care a fost declarat definitiv drept turnător al Securității, trenează în instanțe de aproape doi ani. Unul dintre motivele acestei tergiversări este acela că, în procese, intervin tot felul de persoane care solicită calitatea de intervenient și care, mai mult, cer acordarea unor ajutoare publice judiciare.
Un astfel de proces este cel pe care Băsescu l-a deschis, în 5 decembrie 2022, la Judecătoria Sectorului 1 București, prin care fostul președinte solicită anularea notificării regiei Autonome – Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat nr. 223 din 28 martie 2022, prin care a fost somat să părăsească vila de protocol din strada Nikolai Gogol.
Acest proces a început să fie judecat în 16 februarie 2023, când instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din 2 martie 2023, când a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel București. Pentru că nici Curtea de Apel București nu a considerat că are competența să judece, Judecătoria Sectorului 1 a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a soluționa acest conflict negativ de competență.
Cum ÎCCJ a stabilit că Judecătoria Sectorului 1 este cea care trebuie să judece acest dosar, procesul a fost reluat în 6 noiembrie 2023, cu o nouă amânare, deoarece un cetățean, Nicodim Lupea, a formulat o cerere de intervenție în dosar și a cerut acordarea unui ajutor public judiciar.
La termenul din 8 ianuarie 2024, până la care intervenientul trebuia să facă dovada că nici el, nici rudele sale, dar nici persoanele cu care locuiește la adresa de domiciliu nu au venituri suficiente pentru a suporta cheltuielile unui astfel de proces și că, în ultimele 12 luni, nu au mai beneficiat de un alt ajutor public judiciar, instanța a decis să amâne din nou cauza, pentru 8 februarie. Când, din nou, a fost amânată cauza pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar.
Între timp, în același dosar, o altă persoană a formulat cerere de intervenție. Este vorba despre un anume Nicolae Toteanu, din pricina căruia Judecătoria Sectorului 1 București a amânat din nou judecarea dosarului, pentru că și acest intervenient a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar. Următorul termen de judecată a fost alocat pentru ședința publică din 13 iunie 2024.
Nicolae Toteanu nu se află la prima cerere de intervenție în procesele lui Traian Băsescu sau ale membrilor familiei fostului președinte al României. Conform Portalului Instanțelor de Judecată, această persoană a formulat cereri similare în procesul prin care Traian Băsescu a fost dat în judecată de fostul primar al Sectorului 1, George Pădure, dar și într-un proces prin care Radu Petru Pricop, ginerele lui Traian Băsescu, a contestat, la Buzău, un proces-verbal de contravenție eliberat de Inspectoratul Județean de Poliție.
Mai mult, Nicolae Toteanu a deschis, în 2016, proces civil, având ca obiect o revendicare imobiliară, împotriva lui Traian Băsescu, Ioana Băsescu, Elena Băsescu și Maria Băsescu. Conform presei centrale, același cetățean român i-a chemat în judecată pe fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, Barack Hussein Obama a II-lea, pe șefii CIA și FBI, dar și pe mai mulți generali ai armatei americane, comandanți ai unor portavioane, dar și un post de televiziune de peste Ocean.
De asemenea, în 10 aprilie 2018, Nicolae Toteanu l-a dat în judecată, la Judecătoria Sectorului 4 din București, pe fostul președinte al SUA, Donald Trump, dar și Casa Albă, pe ambasadorul României în SUA și pe ambasadorul SUA în România, într-un proces având ca obiect „asigurare dovezi”. Pe 21 mai 2018, instanța a anulat cererea de chemare în judecată.
Orice cetățean poate face astfel de intervenții și să ceară asistență judiciară
Cetățeanul care a formulat cererea de intervenție în procesul intentat de Traian Băsescu RA-APPS, Nicolae Toteanu, ar fi încercat să-și depună, în anul 2009, candidatura la alegerile prezidențiale. Însă Biroul Electoral Central a emis, în 25 decembrie 2009, o Decizie, cu numărul 44/D/2009, prin care a respins înregistrarea acestei candidaturi. A urmat un proces la Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care l-a pierdut.
Și în 2016, Nicolae Toteanu a încercat să candideze. De data aceasta, la alegerile locale, vizând funcția de primar general al Capitalei. Și această candidatură a fost respinsă.
Conform Codului de procedură civilă, oricine are un interes poate interveni într-un proces. Intervenția principală are loc atunci când intervenientul pretinde pentru sine un drept dedus judecății. Cererea de intervenție poate fi formulată numai în prima instanță. După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se pronunță asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție. Intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale.
În ceea ce privește ajutorul public judiciar, orice persoană fizică ce nu reușește să facă față cheltuielilor cu declanșarea și susținerea unui proces civil poate beneficia de asistență judiciară. Acest ajutor public judiciar se poate acorda pentru plata onorariului avocatului, pentru plata expertului, pentru plata executorului judecătoresc sau poate consta în scutirea, reducerea, eșalonarea sau amânarea de la plata unor taxe.
Tatăl lui Codin Maticiuc a construit o biserică și a scăpat de un proces
Codin Maticiuc a povestit, în cadrul unui podcast, despre dorința tatălui său de a face o masă săptămânală după moartea mamei lui, însă preotul a refuzat păruindu-i o muncă destul de complicată.
„Când a murit bunica mea, mama tatălui meu, tatăl meu s-a dus să o înmormânteze în satul Livezi de lângă Focșani, de unde era ea. Și s-a dus acolo și la final s-a dus la părinte și i-a zis „Părinte, aș vrea în memoria mamei mele să faci tu, în fiecare duminică, cu niște femei din sat, îți trimit eu bani să cumperi alimente și să faci o masă pentru săraci.” Nu mai știu cât i-a promis, vreo 2000 de lei. „În fiecare duminică, cât oi trăi eu, să faci această masă.” Părintele i-a zis. „Mi se pare foarte complicat ce vrei, dar eu aș avea nevoie de vreo 5000 de lei aici la biserică.” Tatăl meu a fost atunci dezamăgit. Dacă îi dădea 2000 de lei pe viață, nu mai zic că mai crește și inflația, el putea să își tragă și 500 de lei pe lună. Era un părinte care n-a avut chef efectiv să muncească, să organizeze, să facă o chestie mișto. Iar atunci tatăl meu a zis că „nu” și a plecat trist spre București și a cumpărat un ziar unde a văzut povestea unui preot care construiește o biserică și i-a zis șoferului să meargă direct acolo.”, a spus Codin Maticiuc.
După refuzul preotului de a organiza acea masă săptămânală, tatăl lui Codin Maticiuc a plecat la București, unde a văzut un anunț cum că se construiește o biserică. Acesta s-a oferit să dea bani, iar după ani de zile, povestindu-i preotului de proces, și-a dat seama că femeia cu care se judeca vine la aceeași biserică pe care el o construise în mare parte. Când femeia a aflat cine a a oferit banii pentru biserică, aceasta a închis procesul.
„Direct de la înmormântare și cu expereința asta din Livezi, a venit la București și s-a dus la biserica asta care era în construcție. A găsit vreo 6 oameni pe schelă și s-a dus la ei și a întrebat cine era preotul. Unul dintre ei era preotul, lucra în haine de muncă. A strâns niște bani de la enoriașii din zonă, iar pe panoul cu acel termen de finalizare a construcției era, scrisese părintele: „Când o vrea Dumnezeu.” Și a zis tata: „părinte, îți dau eu banii, pun și eu”, zis și făcut. A cumpărat clopotele, le-a importat. Anii au trecut, iar acest părinte a devenit unul dintre prietenii buni ai tatălui meu. Taică-miu i-a povestit că avea un proces cu o doamnă pe un teren care ne bloca nouă alt teren. Ne judecam de ceva timp și taică-miu era disperat. Și l-a pus să zică numele. A zis: „o știu, e de aici de la biserică, o chem acum.” Și doamna a zis „Dumneavoastră construiți această biserică?” Și tata a zis „da”. Doamna a zis: „de mâine retrag procesul”, a mai povestit Codin Maticiuc.
1. In 2004, Timothy Dumouchel, din Fond du Lac, Wisconsin, a dat in judecata un post de televiziune, acuzandu-l de faptul ca sotia sa s-a ingrasat, iar copiii lui au devenit niste „lenesi dependenti de televizor”. Dumouchel a declarat: „Cred ca motivul pentru care beau si fumez zilnic si pentru care sotia mea este supraponderala este faptul ca ne-am uitat la televizor in fiecare zi timp de patru ani.
2. In 2005, o femeie din Brazilia si-a dat in judecata partenerul pe motiv ca acesta nu reusea sa-i produca nici un orgasm. Femeia in varsta de 31 de ani din Jundiai sustinea ca partenerul ei, in varsta de 38 de ani punea punct raporturilor sexuale dupa ce ajungea la orgasm, fara a se mai procupa de partenera lui.
3. In 2004, un avocat din Germania, Dr. Juergen Graefe, a reprezentat o pensionara din St Augustin, in apropiere de Bonn, care primise o somatie prin care i se cerea sa plateasca impozite in valoare de 287 milioane de euro, desi venitul femeii era de doar 17.000 de euro. Avocatul a solutionat cazul cu o simpla scrisoare adresata autoritatilor. Cum legea germana ii da dreptul la un onorariu proportional cu cuantumul reducerii obtinute, Graefe a cerut un onorariu de 440.234 de euro, onorariu care a fost suportat de catre stat.
4. In 1972, Reginald Sedgwick din Yorkshire a fost dat in judecata sub acuzatia ca ar fi furat gara din Cleckheaton. Acuzatul, angajat al unei firme de demolari, ar fi daramat cladirea dezafectata si transportat molozul in scopuri oneroase.
5. In 2005, Curtea de Apel din Massachusetts a trebuit sa decida cand o tehnica sexuala este periculoasa. Procesul a fost intentat de un barbat care s-a ales cu o ruptura la nivelul organului genital in urma unui raport sexual pasional cu iubita sa.
6. In 2005, Marina Bai, astrolog rus, a dat in judecata NASA, cerand 165 milioane de lire sterline pe motiv ca proiectul Deep Impact „a stricat echilibrul universului”.
7. In 2007, unui tribunal din India i s-a cerut sa decida daca prezervativul care vibreaza este o metoda de contraceptie sau o jucarie sexuala.
8. Și-a dat soția în judecată că i-a făcut copii urâți. Culmea culmilor a fost faptul că însuși nemulțumitul a câștigat procesul împotriva „frumuseții” soției sale. Noua imagine a femeii i-a adus tatălui copiilor săi suma de 120.000 de dolari daune morale.
Pe locul 9 se afla procesul intentat de Frank D’Alessandro din New York, care a cerut 5 milioane de dolari pentru trauma suferita cand vasul de toaleta pe care il utiliza a explodat.
Topul este incheiat de condamnarea la 1 an de inchisoare pe care a primit-o un barbat din Sri Lanka pentru ca a cascat in timpul procesului.