Supraviețuitorii celui de-al Doilea Război Mondial s-au născut într-unul dintre cele mai dificile momente ale secolului XX. Au trăit greutățile economice ale Marii Crize și a doua conflagrație mondială, una dintre cele mai crude perioade ale istoriei. Au îndurat foamea și nu s-au bucurat de confort și, totuși, această viață grea pare să le fi călit organismele în fața unor boli grave. Acești veterani sunt acum generația cea mai longevivă, însă se știe puțin despre modul în care au reușit acest lucru, relatează ABC și ScienceDaily.
Un studiu asupra unor foști militari realizat în Centrul medical pentru veterani din Washington oferă unele explicații pentru acest paradox. În mod curios, centenarii studiați au avut o incidență mai mică a bolilor cronice decât veteranii de 80 sau 90 de ani. Cu cât se apropiau de limita biologică a vieții lor, cu atât păreau mai sănătoși.
Studiul a inclus veterani născuți între 1910-1915, care au trăit cel puțin 80 de ani. A fost examinată sănătatea și longevitatea a 31.121 de octogenari, a 52.420 de nanogenari și a 3.351 de centenari. Incidența cea mai mare a problemelor cronice (fibrilație, insuficiență cardiacă, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune, diabet sau accident vascular cerebral) a fost constatată la octogenari. De asemenea, cei care au depășit 90 de ani au avut mai multe probleme cronice, potențial letale, decât cei care au depășit pragul de 100 de ani.
Geriatrii de la Universitatea George Washington consideră că una dintre cheile longevității centenarilor se află tocmai în trecutul lor militar. Datorită pregătirii militare, ei au avut un sentiment de disciplină dezvoltat care i-a determinat să ia decizii de sănătate bune, explică ei. De exemplu, cei mai mulți nu au băut și nu au fumat.
„Este o minune cum au atins această longevitate, având în vedere condițiile dure de viață cu care s-au confruntat. Acest studiu ne oferă un mesaj important de rezistență”, spune Raya Elfadel Kheirbek, autoarea cercetării, profesor la Universitatea George Washington.
De asemenea, Kheirbek consideră că studiul său susține ipoteza ”comprimării morbidității” pentru a explica o speranță de viață atât de îndelungată și o stare de sănătate bună la sfârșitul limitei biologice a vieții. Această ipoteză, introdusă în 1980 de medicul american James Fries de la Stanford University, susține că, dacă apariția bolilor cronice este amânată până în ultimii ani de viață, costurile asistenței medicale și sănătatea generală a oamenilor vor fi îmbunătățite, această dublă povară putând fi comprimată într-o perioadă mai scurtă înainte de momentul morții.
După cum spune Kheirbek, ”cu cât ești mai bătrân, cu atât ești mai sănătos”, așa cum se întâmplă cu centenarii studiați, comparativ cu cei care au ”doar” 80 de ani.
Studiul a fost publicat în revista ”Journal of the American Geriatric Society” la 19 aprilie 2017.