Experţii spun că două sau mai multe aglomerări de rocă, aflate la graniţa dintre nucleul şi mantaua Pământului, la circa 3.000km adâncime sub scoarţa terestră, se lovesc sub oceanul Pacific, iar aceste mişcări ar putea fi începutul unei erupţii extrem de puternice care ar putea ameninţa viaţa pe Pământ peste 100-200 de milioane de ani.
Descoperirea a fost făcută când seismologul Michael Thorne, principalul autor al studiului şi profesor asistent de geologie şi geofizică la Universitatea Utah, a analizat undele seismice care au bombardat nucleul Terrei.
„Ce detectăm ar putea fi începutul unor erupţii puternice care, dacă vor avea loc vreodată, ar putea cauza distrugeri masive pe Terra. Dar dezastrul nu este iminent”, explică cercetătorul.
„Este tipul de mecanism care poate genera erupţii gigantice, însă peste 100-200 de milioane de ani. Aşa că nu vă anulaţi croazierele”, spune Thorne.
Aglomerările de rocă se întind pe o distanţă de 4.828km şi se ciocnesc unele cu altele. Când se întâlnesc, formează o „băltoacă” de material parţial topit. Această „băltoacă” are mărimea statului american Florida şi este presată de aglomeraţiile de rocăm ca un balon de apă prin între palme, care, în cele din urmă, va exploda.
Experţii cred că aceste „băltoace” sunt la baza formării supervulcanilor, precum cel din Yellowstone.