Un supraviețuitor de la ATI COVID face mărturii tulburătoare. Gabriel este fost baschetbalist de performanță, dar ajunsese în timpul bolii să aibă doar 2,5% șanse de supraviețuire.
Una dintre cele mai mari probleme cu care s-a confuntat Gabriel a fost lipsa de empatie a personalului și setea care îl ducea de multe ori la agonie. Într-o lună de spitalizare, a slăbit 25 de kilograme.
”A debutat ca o gripă. M-am trezit într-o zi de luni cu niște simptome ca de gripă sezonieră. Senzație de usturime a ochilor, capul prea mare, dureri resimțite în mușchi și în articulații, oboseală peste măsură de la primele ore ale dimineții. Gustul, mirosul nu le-am pierdut, nu mi s-au modificat nicio secundă.
Erau trei paturi. Printre colegi, un bătrân leucemic care era deja acolo, cu toate bolile pământului și care după cinci zile de la mutarea mea în ATI Lețcani a plecat frumos acasă. Plus un tânăr adus la o zi după mine, care aveam senzația că este drogat. Dar nu era, pur și simplu așa se purta el. El la fel, nicio problemă, a plecat pe picioare acasă din salonul COVID-19. Nu răspundea deloc la telefon când îl suna familia, ajunsesem un fel de translator, ai lui mă sunau pe mine și eu le povesteam ce mai este cu el, smulgând și unele onomatopee când și când.
Cel mai mare coșmar al meu era setea… Urlam după apă până îmi pierdeam cunoștința sau nu mai aveam energie să o fac. Îmi dădeau să beau la câteva ceasuri. Când vedeam un costum alb strigam imediat, implorând după apă… Infernal…
La un moment dat mi-au lăsat o sticlă de apă să am de băut. Nu ajungeam cu o mână să țin sticla și cu cealaltă să desfac dopul. Eram ca un copil sărman în fața vitrinei cu prăjituri. Doar că era vorba despre apă, esența vieții.”, a declarat bărbatul.
Citește întregul interviu pe CSID.ro.