„Mă numesc „agent” Boran George și sunt un băiat din Caraş-Severin care a fost plecat în Spania, împreună cu familia, timp de 15 ani, adica de la vârsta de trei ani. La vârsta de 18 ani am decis să fac „minunatul pas” de a mă întoarce în România, scrie observator.tv. Deoarece visul meu din copilărie a fost să devin polițist, am zis că cea mai adecvată opțiune este cea de a da admitere la Școala de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj – Napoca.
Citeşte şi DEMISII la Pro TV. Doi prezentatori părăsesc postul de televiziune
Întrucât eu nu făcusem nicio clasă în România, timp de aproximativ șase luni am fost nevoit să iau intensiv ore de gramatică, limba română și engleză, iar odată pregătit, am susținut examenul de admitere, unde am obținut 74 de puncte. Îmi amintesc că în momentul în care am văzut la avizier că punctajul meu, care reprezenta media ultimului admis, a fost obținut de mai mulți concurenți, am fost convins că n-am nicio șansă să fiu declarat admis din moment ce eu făcusem studiile în Spania, iar media mea de „BAC” era irelevantă. Asta e, mi-am zis, am picat.
Am ieșit din școală și am plecat spre casă, având 250 de km de parcurs, cu gândul că voi da un nou examen de admitere în anul următor. A doua zi însă am avut parte de o surpriză. Am primit un telefon de la Școala de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj – Napoca si mi s-a comunicat că s-au eliberat niște locuri şi am fost și eu admis. Bucuros de vestea primită, m-am urcat din nou în maşină şi am plecat la Cluj, pentru a mi se lua măsuri pentru uniformă.”, îşi începe George povestea.
Fostul tânăr poliţist spune că în şcoala de agenţi a trăit clipe incredibile: „De mai multe ori ne-au fost ceruți banii pentru a cumpăra veselă la cantină şi pentru a repara defectele complexului şcolar care pot spune cu certitudine că nici până acum nu au fost remediate. Totodată, pentru a susține tragerile în poligon am fost nevoiți să achiziționăm fiecare clasă etichete pentru a lipi țintele, adică mai 25 de lei/clasă. Ne-a fost cerută şi suma de 13 lei, pentru a susține proba sportivă de absolvire şi 5 lei pentru „Locul de parcare” al echipajului SMURD, care a supravegheat întreaga activitate, plus copierea xerox a cursurilor care a fost peste 100 lei de persoană.”
Fostul tânăr poliţist spune că în şcoala de agenţi a trăit clipe incredibile: „De mai multe ori ne-au fost ceruți banii pentru a cumpăra veselă la cantină şi pentru a repara defectele complexului şcolar care pot spune cu certitudine că nici până acum nu au fost remediate. Totodată, pentru a susține tragerile în poligon am fost nevoiți să achiziționăm fiecare clasă etichete pentru a lipi țintele, adică mai 25 de lei/clasă. Ne-a fost cerută şi suma de 13 lei, pentru a susține proba sportivă de absolvire şi 5 lei pentru „Locul de parcare” al echipajului SMURD, care a supravegheat întreaga activitate, plus copierea xerox a cursurilor care a fost peste 100 lei de persoană.”
George şi-a dat demisia după 20 de zile în Poliţia Română
George povesteşte apoi cum a fost la un pas să nu fie lăsat să dea examenul de absolvire din cauza unui tatuaj pe picior, cum a făcut cerere oficială şi comandantul şcolii l-a trimis la psiholog, dar în cele din urmă a luat examenele.
„Odată ce am terminat cu examenele și am absolvit școala, am primit o pereche de pantaloni care nu erau de talia mea şi nu intrau pe mine, o cămașă cu însemne, o pereche de pantofi și câteva geci de poliție cu care urma să mă descurc următoarele săptămâni pe teren. Am absolvit şcoala pe 20 septembrie 2019 iar pe 1 octombrie 2019 a trebuit să mă deplasez la IPJ Prahova unde eu, împreună cu zeci de proaspeți absolvenți, a trebuit să ne căutăm cazare în Ploiești deoarece ne-au plimbat o săptămână până să știm unde am fost repartizați.”, îşi aminteşte tânărul primele zile ca agent.
Au fost zilele în care George a decis că nu poate să îşi urmeze visul de a ajunge poliţist: „Scârbit fiind din școală, când am ajuns la IPJ Prahova, unde am observat lipsurile logistice cât și multe „drepturi” care figurau doar în scris, am decis să îmi dau demisia.”
Pentru tânăr au început şicanele, cu o repartiţie într-o loc în care nu exista nici apă: „A cincea zi de umblat pe la inspectorat am aflat unde am fost repartizat, adică la Secția 11 de Poliție Drajna, Postul de Poliție Ceraşu. Odată ajuns pe teren m-am trezit într-o secție în care nu aveam căldură, toaletă şi nici apă curentă unde să ne spălăm pe mâini. Adică, dacă mergeam la un caz de înjunghiere și mă pătam cu sânge nu puteam să beneficiez de o igienă normală pe care o găsești în orice țară civilizată.
Să nu mai spun că în 20 de zile nu ni s-a oferit nicio dotare, nici tomfa, nici catuşe, nici spray iritant-lacrimogen, nici pistol, etc… dar să avem în vedere că am avut apeluri „112” cu scandaluri destul de grave, cu peste 5 persoane nervoase implicate, la care eu am fost nevoit să merg cu mâinile în buzunar și coada între picioare rugându-mă să nu fie recalcitranți făptuitorii că poate îmi iau și bătaie. Deci nimeni nu a fost interesat că nu aveam echipament și dotare corespunzătoare şi pur şi simplu eram „carne de tun”.”
Curajos, George povesteşte că autospeciala din dotare nu avea sisteme de prindere a centurii de siguranţă pentru locurile din spate: „Autospecialele cu care ne deplasam la aceste apeluri nu sunt mai presus de condițile „optime” oferite de Minister. Acestea nu sunt dotate nici măcar cu sistem de cuplare pentru centurile de siguranță din spate. Deci dacă ai „norocul” să fii al treilea funcționar cu „STATUT SPECIAL” și să fii nevoit să stai pe bancheta din spate la un apel „112” s-ar putea să primești gratuit cursuri de „zbor” din partea MAI.”
La final, tânărul fost agent a tras şi concluziile experienţei lui: „Deja m-am lungit prea mult, dar sincer, după 20 de zile în Poliția Română îmi este de ajuns și unicul lucru pe care îl iau cu mine este ajutorul pe care mi l-a dat Sindicatul „Mihai Viteazul” şi ajutorul pe care mi l-a oferit domnul Marius Bărbulescu, care până la capăt m-a susținut și m-a ajutat și nu m-a văzut ca pe unul care vrea să își dea demisia pur și simplu, ci ca pe o persoană căreia nu i s-au oferit drepturile legale de care trebuia să beneficieze. Până cănd trebuie umiliți polițiștii? Până cănd să se iese în străzi cu pieptul dezvelit şi cu centura goală pentru că „nu sunt” bani de echipament? Doresc să văd măcar pentru colegii care au rămas în „afacerea voastră” o schimbare în bine, findcă pentru mine nu va fi, pe mine de astăzi m-ați pierdut… nu am de gănd să mai îmi risc viața pentru voi…”