La începutul lunii decembrie, Claas Relotius, în vârstă de 33 de ani, a primit din nou premiul Reporterul Anului pentru un articol, publicat în iunie, despre tinerii sirieni care s-ar fi aflat la originea războiului civil ce a izbucnit în ţara lor în 2011.
Duminică, Claas Relotius, care a primit în 2014 premiul CNN pentru Jurnalistul Anului, şi-a înaintat demisia conducerii revistei Der Spiegel, unul dintre titlurile de referinţă din presa germană.
Confruntat cu aceste acuzaţii de un coleg cu care a lucrat la un articol la frontiera dintre Mexic şi Statele Unite, publicat în noiembrie, el a recunoscut în cele din urmă că a inventat citate şi scene la care nu asistase niciodată. El se servea mai ales de videoclipuri vizionate pe YouTube şi Facebook pentru a descrie locurile prezentate în textele sale. În total, 14 articole ar fi fost trucate. Printre ele, se află şi un articol despre un yemenit care a petrecut 14 ani închis la Guantanamo fără motiv, fapt care aproape că l-a înnebunit şi l-a făcut să nu mai vrea să părăsească închisoarea americană în momentul eliberării sale.
Într-un alt articol, jurnalistul german afirma că i-a intervievat pe părinţii lui Colin Kaepernick, un jucător de fotbal american care îngenunchea în timpul intonării imnului american în semn de protest faţă de inegalităţile rasiale din Statele Unite. În realitate, Claas Relotius nu a discutat niciodată cu părinţii sportivului american.
Un alt articol popular al său a fost publicat în 2017, după ce Donald Trump a câştigat alegerile prezidenţiale. Claas Relotius s-a deplasat într-un mic oraş american din Minnesota, Fergus Falls, pentru a descrie climatul politic şi social din localitate. În textul său, el a inventat o pancartă ostilă mexicanilor şi plasată la intrarea în oraş şi a relatat, în mod eronat, că elevii din Fergus Falls îl desenau în mod spontan pe noul preşedinte american.
La începutul anului 2018, jurnalistul german a alcătuit pe cinci pagini portretul – care s-a dovedit ulterior complet imaginar – al unei femei americane, susţinătoare a pedepsei cu moartea, care, potrivit spuselor sale, asista la execuţiile condamnaţilor la moarte. Legea americană admite prezenţa cetăţenilor la aceste execuţii.
Într-un articol foarte lung dedicat acestui scandal, redacţia de la Der Spiegel s-a declarat „în stare de şoc” în urma acestor falsificări „pe scară largă”. Prestigioasa publicaţie germană dispune însă de un serviciu de verificare internă a ştirilor scrise de reporterii săi. Însă acel dispozitiv se rezuma, după cum au recunoscut reprezentanţii revistei, la verificarea elementelor pur factuale, precum distanţele şi descrierile unor clădiri, nu la contactarea persoanelor citate în articole.
„Sunt bolnav şi am nevoie de ajutor„, a declarat Claas Relotius, citat în articolul revelator din Der Spiegel. El a mărturisit în faţa redactorului-şef că a falsificat articole încă de la începuturile carierei sale, când nu găsea unghiul potrivit de abordare sau surse interesante. Jurnalistul german, care a lucrat mai întâi ca liber profesionist, colaborând cu Der Spiegel şi cu alte ziare, s-a alăturat apoi redacţiei acestei publicaţii cu sediul în Hamburg în urmă cu un an şi jumătate. Potrivit Der Spiegel, aproape 60 dintre articolele sale au fost publicate în versiunea print sau pe site-ul revistei. Săptămânalul german va realiza o anchetă internă pentru a înţelege modul în care acele falsificări au putut fi realizate în ultimii ani.
Cazuri similare au pătat istoria jurnalismului. Printre cele mai emblematice se află cel al jurnalistului american Jayson Blair, care a scris mai multe articole false la începutul anilor 2000. El a pretins că a intervievat în Texas familia unui soldat american ucis în Irak, iar acel interviu a fost inventat în integralitate.
Noul scandal care zguduie revista Der Spiegel intervine într-un context mondial marcat de influenţa tot mai mare a „fake news” („ştiri false”), stimulată de puterea de diseminare şi de expunere a reţelelor de socializare, care diminuează încrederea deja slăbită a publicului larg faţă de mass-media.