În carte, intitulată ”În căutarea unui inamic”, de Bette Dam, o biografie în limba olandeză, încă netradusă, a mollahului, care avea un singur ochi, se afirmă că el locuia la 5 kilometri de o bază americană situată în provincia Zabul.
Ani de zile, el a trăit ca un pustnic, refuzând să se întâlnească cu familia sa, afirmă autoarea cărţii care, în cinci ani de anchetă, a interogat zeci de şefi talibani, precum şi pe garda de corp a mollahului Omar. Pentru Washington, care a promis o recompensă de 10 milioane de dolari pentru capturarea lui, mollahul Omar era refugiat în Pakistanul vecin, informează Agerpres.
Potrivit cărţii, mollahul Omar, odată cu căderea regimului talibanilor în 2001 după cinci ani la conducerea Afganistanului, şi-a transmis puterea unui alt cadru al mişcării, pentru a deveni un fel de lider spiritual.
El s-a refugiat mai întâi într-un mic complex în Qalat, capitala regională a provinciei Zabul (sud). Familia cu care a locuit timp de trei ani nu ştia unde se află.
Forţele americane nu au reuşit să-l captureze de două ori, afirmă jurnalista independentă. Prima dată, mollahul Omar s-ar fi ascuns în spatele unui morman de lemne în timp ce trecea o patrulă. A doua oară, trupe străine ar fi scotocit tot complexul, cu excepţia camerei în care el se afla.
În timp ce baza Lagman era în construcţie în 2004, la câteva sute de metri de refugiul său, el a schimbat ascunzătoarea, tot în provincia Zabul. Dar, la scurt timp, o a doua bază, Wolverine, a fost ridicată la 5 km de ascunzătoarea sa, informează Agerpres.
Peste 1.000 de militari americani, precum şi forţe speciale britanice şi americane se aflau la baza respectivă. Dar, în pofida terorii că va fi prins, mollahul Omar nu a plecat niciodată, aventurându-se rar în exterior şi ascunzându-se deseori în tuneluri, în timp avioanele efectuau bombardamente, se poate citi în carte.
Fondatorul mişcării talibanilor a stat acolo ani de zile izolat, ascultând ştiri la BBC în limba paştună. El a murit în 2013. Talibanii au ţinut secret decesul său timp de doi ani.