Pierdută în lunca Ialomiţei, biserica de la Ivăneşti mai adăposteşte doar şuieratul vântului. De ani buni, legende înfricoşătoare ţin oamenii departe de biserica ruinată. Sufletele unor soldaţi ucişi cu sălbăticie în cel de-al doilea război mondial ar bâtui sfântul lăcaş.
Localnicii povestesc că la sfîrşitul celui de-al Doilea Război Mondial câţiva soldaţi germani care se retrageu de pe front s-au ascuns aici de teama ruşilor. Au implorat divinitatea pentru a fi salvaţi, dar sovieticii i-au găsit şi i-au executat. Legenda spune că atunci biserica a fost blestemată.
La zeci de ani distanţă, oamenii sunt cuprinşi de fiori reci când trec pe lângă ea. Singură în pustietate, dar încă impunătoare biserica este păzită doar de un nuc bătrân. Clopote nu mai are, nici cruce pe acoperiş, iar ferestrele sunt acoperite cu scânduri şi ele tocite de vreme.
Construcţia bisericii a durat zece ani. Lacasul de cult a fost ridicat cu piatra mare de granit aduse cu care trase de boi tocmai din Dobrogea.
În jurul bisericii au apărut şi poveşti care de care mai ciudată. „E un lăcaş de cult, unde avem mistere, ne întrebăm şi nu avem răspunsuri. Eu nu cred in fantome, dar in niste energii din astea care s-ar putea sa ne afecteze, s-ar putea sa existe (…) Veneau niste oameni noaptea in ea acolo. Cine erau nu stiu”, spun localinicii.
Prin tavan se vede cerul, iar stranele, unde altădată satenii ascultau slujba de duminică, au fost năpădite de buruieni. Bătrânii satului oftează din greu la vederea ruinei.
Abandonată şi lăsată în voia sorţii, construcţia piere cu fiecare an care trece peste ea. Din când în când, grupuri de tineri, atraşi de poveştile cu fantome, coboară pănă la vechiul loc de rugăciune pentru a se fotografia printre ruine.