Legenda cinematografiei franceze Alain Delon a murit duminică, în locuința sa din Douchy, la vârsta de 88 de ani. Tot acolo a cerut să fie și înmormântat, însă nu oriunde și oricum, ci alături de câinii săi. În curtea actorului există un mic cimitir, unde 50 de câini și-au găsit odihna veșnică.
Alain Delon a iubit atât de mult animalele, încât a cerut să fie înmormântat alături de ele, în curtea casei sale din Douchy, paradisul său din regiunea Loiret, unde și-a petrecut ultimii ani din viață. Nu mai puțin de 50 de câini își dorm somnul de veci în curtea actorului, fiecare cu propria sa piatră funerară. Pentru a fi sigur că dorința lui va fi îndeplinită, înainte de a muri, Alain Delon a făcut demersurile necesare pentru a fi înmormântat acolo.
„Toată viața mea este acolo, în mormintele câinilor mei. Am obţinut autorizaţia pentru a fi înmormântat în capela mea, în mijlocul câinilor mei”, declara actorul, acum ceva vreme, potrivit repubblica.it.
Ultimul său companion, Loubo, un ciobănesc belgian, a jucat un rol important în ultimii săi ani de viață, considerându-l ca pe propriul copil. Ba chiar și-ar fi dorit să moară împreună, unul în brațele celuilalt.
„Este câinele meu la sfârșitul vieții, un ciobănesc belgian pe care îl iubesc ca pe un copil. Dacă voi muri înaintea lui, îi voi cere veterinarului să plecăm împreună. Îl va eutanasia astfel încât să moară în brațele mele”, scrie programme-television.org.
Câinele său, Loubo, i-a fost alături până în ultimul moment. Dovada este adusă chiar de fiica actorului, Anouchka, într-o postare pe Instagram: „Oriunde există o persoană nefericită, Dumnezeu trimite un câine. Mulțumesc, Loubo, pentru că ai fost alături de stăpânul tău. Celor care se recunosc, le mulțumesc pentru sprijinul lor neclintit pentru construirea adevărului. Suntem mai mult decât emoționați”.
Dragostea pentru animale și-a arătat-o pe tot parcursul vieții. A donat sume colosale pentru salvarea animalelor străzii, ba chiar a trimis un elicopter pentru a salva un pisoi căreia îi fusese retezată o lăbuță. După ce felina s-a vindecat, a adoptat-o.
Potrivit presei franceze, funeraliile vor avea loc în capela de la Douchy, regiunea Loiret, unde actorul și-a petrecut ultimii ani din viață. Vor participa doar familia și prietenii, iar ceremonia va include o deplasare a cortegiului funerar de la locuința actorului la biserica din Douchy. De asemenea, nu va exista un omagiu național, ci doar„o ceremonie de omagiere a profesiei”, după cum și-a dorit actorul. Aceasta va avea loc într-o biserică din Paris, cândva la finele lunii septembrie. Vor participa doar prietenii din breasla sa.
În 2018, Alain Delon a făcut o serie de declarații cutremurătoare. Acesta spunea că este gata să părăsească această lume fără regrete, considerând epoca actuală ca fiind una nefericită, pe care o urăște.
„Totul este fals, totul e falsificat. Doar banii mai contează. Auzim vorbindu-se de crime de-a lungul zilei. Ştiu că voi părăsi această lume fără regrete. Iubirea m-a ajutat întotdeauna să mă autodepăşesc. Nu am visat niciodată să fiu actor. Am intrat în această meserie şi am continuat să joc în filme datorită femeilor şi pentru femei. Viața nu-mi mai oferă prea multe. Am știut totul, am văzut totul. Dar mai presus de toate, urăsc această epocă, o vomit. Există acești oameni pe care îi urăsc. Totul este fals, totul este distorsionat. Nu mai există respect, nu mai există cuvânt dat. Aproape toată lumea este moartă”.
Alain Delon s-a născut la data de 8 noiembrie 1935. Frumuseţea magnetică şi farmecul personal au făcut ca actorul să fie dorit încă de la începuturi de industria filmului de la Hollywood, însă, deşi i s-a oferit şansa de a fi distribuit într-unul dintre filmele lui David O. Selznick, actorul a decis să-şi înceapă cariera în Franţa, unde se lansează în 1957 în „Quand la femme s’en mêle”, în regia lui Yves Allégret. În 1958, în „Christine”, joacă pentru prima dată alături de Romy Schneider, fermecătoarea actriţă ce avea să-i devină logodnică.
După rolul din „Ghepardul” , în 1964, Alain Delon a fost nominalizat pentru prima dată la Globul de Aur. În 1977 a ajuns pe lista favoriţilor la Premiile César pentru rolul principal din „Mr. Klein”, iar interpretarea din „Notre Histoire” i-a adus în 1985 premiul pentru cel mai bun actor. Festivalul de la Berlin i-a acordat Ursul de Aur onorific în 1995, iar în 2005 a fost numit Ofiţer al Legiunii de Onoare de către preşedintele Jacques Chirac, pentru contribuţia sa la arta cinematografică.