Ungurii, chemaţi la urne pentru referendumul anti-refugiaţi organizat de premierul Viktor Orban

Întrebarea ce le este adresată participanților la referendum este următoarea: ‘Vreți ca Uniunea Europeană să decreteze o relocalizare obligatorie de cetățeni non-ungari în Ungaria, fără aprobarea parlamentului ungar?’.

Ungaria nu a propus până acum niciun centru de primire și se va considera, dacă la referendum va prevala răspunsul NU, eliberată definitiv de orice obligație de a contribui la efortul european.

Viktor Orban a promis să traducă rezultatul consultării ‘într-un sistem de legi’ în Ungaria, fără a da alte detalii.

Într-un articol apărut sâmbătă și menit a mobiliza tabăra care se opune planului UE, favorită în sondaje, Orban a scris că cetățenii ungari au ‘datoria’ să ajute guvernul să combată deciziile ‘elitei de la Bruxelles’, transmite Agerpres.

Alte articole

Ungaria, la un pas să piardă un miliard de euro din banii UE, din cauza încălcării statului de drept

Salariul minim va fi majorat cu 40% în următorii 3 ani. Anunţul Guvernului Orban

Comisia Europeană afirmă că referendumul nu va avea niciun impact juridic asupra angajamentelor adoptate. ‘Statele membre au responsabilitatea legală de a aplica deciziile adoptate’, a reamintit în cursul acestei săptămâni comisarul pentru migrații, Dimitris Avramopoulos.

În practică, planul de ‘relocalizare’ între statele UE a 160.000 de solicitanți de azil, adoptat în urmă cu un an, este pus cu greu în mișcare, numai câteva mii de persoane fiind ‘relocalizate’.

Cu toate acestea, responsabilii europeni se tem de o nouă lovitură adusă legitimității proiectelor UE și unității membrilor săi, deja puse la grea încercare de o serie de șocuri, printre care cea mai gravă criză a migranților de după 1945 și decizia Marii Britanii de a ieși din Uniune.

„Dacă ar fi organizate referendumuri privind fiecare decizie de miniștri sau a Parlamentului European, autoritatea legii ar fi în pericol”, a atras atenția în această vară președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

‘Iubesc Ungaria așa cum e și nu vreau ca cineva să o schimbe la un ordin venit din afară’, a subliniat recent premierul Orban, iar sondajele indică un rezultat ce are toate șansele să-i consolideze poziția politică în Ungaria și imaginea de port-drapel al taberei populiste antiimigrație în Europa.

Singura necunoscută pare a fi rata de participare, care va trebui să atingă 50% pentru ca referendumul să fie declarat valid.

Ideea acestei consultări, lansată în februarie, ‘este în primul rând de a focaliza anul 2016 pe chestiunea migratorie, în pofida lipsei migranților în Ungaria’, un stat care nu acordă azil decât foarte greu, explică analistul politic Andras Biro-Nagy.

În opinia sa, dacă Orban nu va reuși să mobilizeze o participare de cel puțin 50%, ‘ar putea fi confruntat cu cereri de demisie’.

Cu o cotă de popularitate aflată la cel mai înalt nivel, alimentată de un discurs lipsit de complexe în privința imigrației — pe o compară cu o ‘otravă’—, Viktor Orban nu pare însă deloc vulnerabil, cu atât mai mult cu cât invocarea obsesivă a problemei migrației a pus surdină criticilor față de politica economică și socială a guvernului.

Partidul său conservator Fidesz se află la guvernare din 2010, singurul său rival veritabil la viitoare alegeri din 2018 anunțându-se formațiunea de extremă dreapta Jobbik.

Pentru referendumul de duminică, guvernul a mobilizat importante resurse — sute de mii de fluturași de campanie au fost distribuiți populației, afișe uriașe au împânzit marginea șoselelor, iar miniștri și deputați au fost trimiși în sate și orașe cu sloganul ‘Să nu ne asumăm acest risc!’.

‘Știți că în Libia un milion de migranți vor să vină în Europa?’, stă scris pe unul din afișele care îndeamnă la un vot negativ și care fac o legătură explicită între migranți, terorism și violență.

Pentru a se evita atingerea pragului electoral, opoziția la Viktor Orban și ONG-uri de apărare a drepturilor omului au chemat la boicot sau vot nul, care nu este contabilizat în rata de participare.

În 2015, 400.000 de solicitanți de azil în Europa au tranzitat Ungaria, majoritatea după instalarea gardurilor de sârmă ghimpată la frontierele cu Serbia și Croația.