Uniunea Europeană vrea să înăsprească legislaţia privind armele de foc. Cine se opune

Potrivit Comisiei Europene, armele mici şi uşoare provoacă moartea a o mie de persoane în cadrul frontierelor Uniunii Europene. Comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmström, a deplâns ‘tăcerea îngrijorătoare’ privind uzul şi traficul armelor uşoare pe teritoriul comunitar. Potrivit comisarului european, în timp ce dezbaterea în SUA este destul de vizibilă, europenii ‘ar trebui să axeze pe frontul intern’.

Bruxellesul vrea să profite de ocazie pentru a înăspri normele comunitare, deşi UE are unele dintre cele mai exigente legi privind armele uşoare. ‘Nici statul cel mai restrictiv din cadrul SUA nu se apropie de cel mai permisiv stat al UE’, este de părere Marcus Wilson, membru al grupului Armed Violence Reduction (ARV).

Totuşi, de fiecare dată când se deschide cadrul legislativ pentru a restricţiona accesul legal la armele mici, UE se loveşte de refuzul industriei şi asociaţiilor de vânători şi al reprezentanţilor sportului cu tirul. În urmă cu aproape un an, comisarul Malmström a declarat că ‘armele legale din UE alimentează piaţa ilegală’. Federaţia Asociaţiilor de Vânătoare şi Conservarea Faunei Sălbatice din UE (FACE) nu este de acord cu această afirmaţie şi deplânge că Bruxellesul vrea o nouă legislaţie, ‘sub falsul pretext că există o conexiune între cele două’.

Potrivit Sistemului de Informaţii Schengen, în UE există peste jumătate de milion de arme de foc furate sau pierdute, iar majoritatea provin din sectorul civil. Purtătorul de cuvânt al FACE, Manuel Esparrago, are ‘îndoieli serioase’ cu privire la această cifră, pentru că ‘a fost elaborată pe baza datelor de ONG-uri şi nu consultând informaţiile oficiale de care dispun statele’. FACE, care reprezintă cel mai mare grup de proprietari de arme legale din UE – 7 milioane de vânători – se plânge că, deşi a cerut includerea sa în grupul de experţi pe care Comisia îi va consulta pentru a elabora noua legislaţie, a fost respinsă. Vânătorii se declară ‘profund dezamăgiţi şi preocupaţi’ de ceea – consideră ei – sunt legi în slujba ‘obiectivelor politice’, notează Esparrago.

Alte articole

România și-a deschis porțile pentru o mare fabrică nemțească. Este unul dintre cei mai mari producători din lume într-un anumit sector

Gheorghe Mustaţă, liderul Peluzei Nord Steaua, prima reacţie după ce numele său a apărut în dosarul „Ghost Guns”

Există şi posibilitatea ca Bruxellesul să oblige să se instaleze senzori biometrici pe toate armele, pentru a se putea asigura că acestea sunt folosite exclusiv de proprietari. Aceşti senzori ar permite identificarea proprietarului unei arme pe baza trăsăturilor sale biologice, precum pulsul sau amprenta degetului.

Până acum, singurul mod de a opri ca pistoalele sau puştile fabricate în ţările dezvoltate să ajungă în ţările aflate în conflict era lista statelor supuse embargoului, cărora UE le interzice să cumpere armament. Dar în multe cazuri nu a fost o metodă eficientă. Ţările europene au vândut arme în Libia lui Gaddafi până când a fost decretat embargoul, în februarie 2011. Acestea au ajuns apoi în alte ţări în conflict precum Mali sau Congo, notează Yermo. ‘Circa 95% din armele care se folosesc în Africa provin din afara continentului’, explică el.

Toate inovaţiile care au revoluţionat vieţile noastre au avut succesul şi reversul lor. Este ceea ce s-a întâmplat cu imprimantele 3D. Succesul este că, mai devreme sau mai târziu, se va putea fabrica orice produs cu o imprimantă 3D. Potrivit experţilor, va fi suficient să se obţină o suprafaţă plană. Reversul este că se va putea fabrica şi un pistol sau cel puţin o parte din el.

Bruxellesul este decis să intre pe teritoriul provocărilor tehnologice şi vrea să includă imprimantele 3D în noua legislaţie privind armele. Marcus Wilson, de la la ARV, consideră că nu este încă o realitate, dar că ‘ştiinţa avansează rapid şi guvernele trebuie să aibă în vedere o posibilă reglementare când va fi cazul’. Deocamdată, producerea armelor prin această metodă este ocazională şi calitativ deficitară. Nu se compară cu eficienţa armelor artizanale. Totuşi, ‘plasticul folosit de aceste maşinării este în general de proastă calitate, iar armele fabricate astfel au putut să tragă de puţine ori înainte să se spargă’, spune Jacob Parakilas, membru al AOAV.

Ţările cu cele mai mari condamnări pentru deţineri ilicite de arme sunt cele care au cei mai mici indici de criminalitate, insistă Amnesty International. Calea cea mai obişnuită pentru a garanta că descurajarea funcţionează sunt sancţiunile. În Republica Cehă sau în Slovenia, doritorii trebuie să treacă un examen de cunoaştere a armelor, în timp ce în Spania este suficient un test psiho-fizic. Unele ţări, precum Polonia, îi obligă pe proprietari să se supună unei evaluări psihologice la fiecare cinci ani.

Cei mai reticenţi în a da putere Bruxellesului în acest domeniu sunt ţările din Europa de Est: 55% dintre est-europeni cred că autorităţile naţionale sunt mai bine poziţionate pentru a reglementa regimul armelor de foc, conform Eurobarometrului din septembrie 2013. Într-un mare contrast cu Europa ‘Celor 15’, unde 63% din locuitori preferă să existe norme comune pentru a reduce violenţa cauzată de arme în UE.

VEZI SI:

Date alarmante: Află câţi români deţin o armă de foc letală