Pentru receptarea cuvenită unui astfel de eveniment, vă invităm să lecturați captivantul articol „CONSTANTIN SILVESTRI BEETHOVEN-UL ROMANIEI?” și să vizionați seria de 7 filme semnate de prestigioasa pianistă Anda Anastasescu Gritten, căreia îi mulțumim pentru efortul susținut de peste 3 decenii, prin care se păstrează memoria vie a activității și personalității lui Constantin Silvestri.
CONSTANTIN SILVESTRI AVANT- GARDIST, MASTER IMPROVISER, HOMME PASSIONNÉ. Film britanic în 7 episoade produs la Londra în 2021 de Anda Anastasescu Gritten și Nicolas Gaster.
EPISOD 1: PRELUDIU
EPISOD 2: SOLDAȚII DE PLUMB
EPISOD 3: MICUL CIOBĂNAȘ
EPISOD 4: FOCURI DE ARTIFICII
EPISOD 5: TABLOURI DINTR-O EXPOZIȚIE
EPISOD 6: NOCTURNĂ
EPISOD 7: BACANALĂ
CONSTANTIN SILVESTRI BEETHOVEN-UL ROMANIEI?
Autor: Anda Anastasescu Gritten
Sunt încântată și mulțumesc călduros Universității Hyperion pentru publicarea versiunii subtitrate în limba română a filmului meu CONSTANTIN SILVESTRI AVANT – GARDIST, MASTER IMPROVISER, HOMME PASSIONNÉ – în 7 episoade, pe canalul YouTube al acesteia!
În 2019, cu ocazia comemorării a 50 de ani de la moartea lui Silvestri la Londra, Universitatea Hyperion a avut curiozitatea artistică și gentilețea să filmeze în Muzeul Național Cotroceni recitalul meu de pian pentru Radio Romania și să îmi permită să utilizez câteva fragmente în film. Am devenit colaboratori și parteneri apropiați, ceea ce a condus la Premiera filmului online în tandem cu King’s College London, care deține Arhiva Silvestri.
Cu o durată medie de 12 minute, cele 7 episoade ale filmului traversează viața lui Silvestri și pășesc în universul creațiilor lui între vârstele de 5 – 20 de ani. Dedicate Festivalului Internațional George Enescu, filmele au avut premiera absolută la TVR 3 în Septembrie 2021.
***
Filmele despre compozitori sunt rare. Silvestri „Dirijorul” a intrat deja în lumea legendelor, dar Silvestri „Compozitorul” încă mai așteaptă în culise…Într-o bună zi, universul spiritual, frumusețea și profunzimile muzicii lui vor ajunge să atingă corzile afective ale unui număr semnificativ de interpreți și ascultători și să intre în repertoriul internațional de concert.
Filmul meu se adresează publicului larg, invitându-l la o călătorie neobișnuită în viața turbulentă a unui om remarcabil ce se manifestă special de la o vârstă fragedă. Prezentarea este presărată cu intervențiile mele pe claviatură și cu secvențe orchestrale dirijate de Silvestri – mărturii ale harului lui de a produce „miracole” sonore. Scenariul este bazat pe lunga mea „conviețuire” cu muzica lui Silvestri și pe biografia scrisă de soțul meu, ziaristul-reporter John Gritten : A Musician Before His Time. Constantin Silvestri Conductor, Composer, Pianist.
Asemănarea cu Beethoven a prins contur pe măsură ce le studiam muzica. Atât de convingătoare a devenit această percepție încât am început să-i pun alături în programele mele de concert – spre surpriza și delectarea publicului. Amândoi ne pretind să gândim, conducându-ne spre o gamă infinită de nuanțe psihologice în cele mai intime cutiuțe ale sufletului nostru.
***
Filmul nu vine fară propria lui poveste! Geneza i se datorează Pandemiei pentru vidul creat în sfera culturală a manifestărilor „pe viu” și Norocului meu de a face cunoștință, în mod cu totul neașteptat, cu distinsul editor britanic de film Nicolas Gaster. Când i-am vorbit de dorința mea de a expune pe o peliculă simbioza dintre viața și creația lui Silvestri, Nicolas mi-a spus „Anda, aș fi incantat să facem acest film împreună în memoria bunicului* meu care s-a născut la București”. Cu punctul de plecare hărăzit de Soartă, nu îmi rămânea decât să mă apuc de lucru și să mă transform, cât puteam de bine, din pianist în producător de film, scenarist și actor-prezentator!
[ *Parțial contemporan cu Silvestri, Moses Gaster (1856-1939), membru de onoare al Academiei Române, a fost profesor de limba și literatura română la Universitatea din capitală și autorul publicațiilor: Chrestomație Română (1891) – cea mai importantă colecție de tipărituri și manuscrise vechi din sec. XVI-XVIII; Literatura populară română (1883); Rumanian Bird and Beast Stories (1915). Numele lui este consemnat ca „Recipient de seamă” în analele Ordinului Național Pentru Merit Clasa I, care i s-a decernat în 1891.]
***
Silvestri s-a născut la București în 1913. Casa părintească era la mică distanță de Opera Română, de cealaltă parte a podului de peste Dâmbovița. Cu 45 de ani mai târziu, Silvestri dirija la venerabila instituție, premiera română a operei Oedipe de George Enescu, ca mai apoi să părăsească România pentru totdeauna.
Viața i-a fost modelată de disperări și triumfuri. Cu toate că strămoșii lui erau italieni și cehi, Silvestri aparținea culturii române, pe care a dorit să și-o asimileze „în sânge”. Totuși, trăia cu sentimentul că etnicitatea lui română nu era legitimă. Din impresiile celor care l-au cunoscut ca adolescent și ca om tânăr, se înțelege că Silvestri avea o problemă de identitate care îl făcea nesigur, nemulțumit, neliniștit, singuratic și chiar bizar în ochii unor prieteni și colegi. Deși născut la București și reprezentând a treia generație a familiei sale acolo, Silvestri va obține cetățenia română abia la vârsta de 22 de ani. (La naștere, primise cetățenia tatălui său, născut la Viena datorită circumstanțelor și înregistrat în mod automat ca cetățean austriac.)
La 24 de ani câștigă Premiul I la Concursul Enescu pentru compoziție, iar strălucitoarele improvizații publice pe care le face ca pianist la Sala Dalles, cu ușurința lui Mozart și a lui Beethoven, devin celebre. La părăsirea României în 1946, marele Enescu declara: „plec cu inima împăcată fiindcă las în urma mea un compozitor de valoare care va aduce faimă țării”. La rândul lui, Silvestri va face cunoscute lucrările lui Enescu prin interpretări și înregistrări magistrale, împlinind astfel dorința fierbinte a acestuia de a rămâne în amintirea oamenilor, NU pentru „piruetele” făcute pe vioară, ci pentru creația lui componistică.
Și totuși, în pofida calităților lui excepționale, singurele posturi care i se oferă după trei ani de refuzuri, sunt cele de corepetitor și bibliotecar la Operă. Tânărul Silvestri scrie numeroase memorii către Uniunea Muzicienilor în care se plânge că „Radio și Filarmonica i-au închis ușile”. La 27 de ani se gândește în mod serios să abandoneze profesia muzicală și să accepte o ofertă de lucru pentru o companie forestieră din Lainici, care i-ar fi adus un salariu decent și i-ar fi salvat sănătatea la momentul acela, când era internat pentru o boală cronică de plămâni, la Sanatoriul Bruckental din Avrig. Într-o scrisoare dramatică, îi mărturisește lui George Georgescu, Directorul Operei: că a fost nevoit să accepte ajutorul fostului său profesor, compozitorul Mihail Jora, pentru a-și putea îngriji sănătatea; că „rușinea de a trăi din caritate” este insuportabilă deși nu este din vina lui; că nu datorează nimic țării și nu mai poate întrevedea o cariera de dirijor; și în final, că nu mai are încredere în propria lui capacitate de a realiza ceva în ziua de mâine.
Deschiderea benefică care îi va schimba decisiv viața și cariera apare neașteptat în 1945, prin suspendarea lui Georgescu de la pupitrul Filarmonicii pe motive politice. Astfel, tânărul Silvestri de 32 de ani este invitat să îi ia locul și este onorat cu titlul de „dirijor permanent”. Următorii 13 ani sunt cei de consacrare și succese marcante în Europa de Est, unde este purtat pe brațe de publicul din Budapesta; respectat în Rusia pentru interpretările muzicii lui Ceaikovsky și Shostakovich; și „descoperit” în timpul unei repetiții cu orchestra Radio, de către compozitorul și criticul scoțian Malcolm Rayment care, electrizat de dirijatul lui Silvestri, îi facilitează debutul la Londra cu orchestra London Philharmonic.
Nu am avut norocul să-l văd pe Silvestri dirijând, dar soțul meu era prezent în 1957 la debutul de la Royal Festival Hall și nu a uitat nici interpretarea Simfoniei Psalmilor de Stravinsky, nici ovațiile neobișnuit de lungi și entuziaste din partea publicului londonez.
După ce părăsește Romania în 1958, itinerariul vieții îl conduce la Paris pentru trei ani; apoi la Bournemouth în Anglia (1961-1969) unde câștigă concursul de dirijor al orchestrei locale pe care în numai câțiva ani, o ridica de la un nivel provincial la unul de reputație mondială. Vestea morții lui premature, la 55 de ani, de cancer, a fost primită în lumea muzicii devastator. Răpit în plină maturitate și ascensiune și comparat cu giganții profesiei – Karajan, Toscanini, Barbirolli- Silvestri se odihnește în curtea bisericii St Peter din Bournemouth. Epitaful este dedicat „Maestrului Orchestrei Simfonice Bournemouth, un muzician extraordinar și un om remarcabil ”.
Țara adoptivă mi-a împlinit visurile de a concerta la Royal Festival Hall și la Wigmore Hall și mi-a oferit deschideri surprinzătoare și valoroase în viață. În 1994, cu mare emotie, am pășit ca solistă pe scena sălii de concert Winter Gardens din Bournemouth, unde Silvestri a modelat zi de zi orchestra și i-a dăruit cu devotament ultimii lui ani de viață. Ce păcat că în 2006, complexul sălii a fost demolat și înlocuit cu o parcare publică!
„Atâta înțelepciune, atâta talent. Și sunt uitați de îndată ce mor. Trebuie să facem tot posibilul să le păstram amintirea vie.” Dmitri Shostakovich.
O selecție de proiecte în memoria lui Silvestri concepute începând din 1990, de Anda Anastasescu și John Gritten, susținute de London Schubert Players Trust și Fundația Internațională Constantin Silvestri:
Material și Galerii foto: