Analiza rocilor lunare aduse de astronauţii Apollo arată urmele unei planete denumite Theia. Cercetătorii susţin că descoperirea lor confirmă teoria că Luna a fost creată de o astfel de coliziune catastrofală. Studiul a fost publicat în revista Science.
Teoria acceptată încă din anii 1980 este că Luna a apărut în urma unei coliziuni între Pământ şi Theia, în urmă cu 4,5 miliarde de ani.
Theia a fost denumită după o zeiţă din mitologia greacă, despre care se spune că ar fi fost mama Selenei, zeiţa Lunii. Se crede că planeta s-a dezintegrat la impactul cu Terra, iar rămăşiţele sale, amestecat cu cele ale Pământului au dus la formarea Lunii. Aceasta este cea mai simplă explicaţie şi se potriveşte cu simulările computerizate. Singura problemă a acestei teorii era că nimeni nu descoperise nicio dovadă a acestui eveniment.
Primele analize arătau că rocile lunare proveneau doar de pe Pământ, în timp ce simulările spuneau că aceste roci veneau în principal de pe Theia.
Acum, o analiză mult mai detaliată a rocilor lunare a descoperit dovezi ale unor materiale de origine extraterestră. Potrivit principalului cercetător, dr. Daniel Herwrtyz, de la Universitatea Goettingen, nimeni nu a mai găsit dovezi ale teoriei coliziunii, până acum.
„Acum am descoperit mici diferenţe între Pământ şi Lună. Acest lucru confirmă ipoteza impactului gigantic”, spune expertul. Dr. Herwartz a măsurat diferenţa între compoziţia isotopică a oxigenului din rocile de pe Pământ şi din rocile lunare. Aceasta este proporţia formelor diferite de oxigen. Studiile unor meteoriţi de pe Marte şi din afara sistemului solar arată că aceste proporţii sunt marcate diferit – precum o amprentă. Aşa că cercetătorii sunt contrariaţi de faptul că amprentele Pământului şi planetei Theia sunt aproape identice.
O posibilitate este ca Theia să se fi format foarte aproape de Pământ şi să fi avut o compoziţie similară.
Alte teorii spun că Pământul se învârtea mai repede înainte de impact, sau că Theia era mai mare decât au arătat până acum modelele computerizate. O altă explicaţie, mai controversată, ar fi că mantaua şi scoarţa Pământului ar fi fost aruncate în spaţiu de o acumulare de material nuclear, sub suprafaţă, şi din aceste rămăşiţe s-ar fi format Luna.