Văduva veselă din Napoli. Rusia a infiltrat o spioană între ofiţerii NATO de rang înalt din Italia

Cu trei minute înainte de miezul nopții, pe 14 septembrie 2018, telefonul mobil al lui Andrei Averianov a început să sune. În ciuda orei târzii, înregistrările telefonice arată că generalul-maior Averianov, comandantul unității de operațiuni clandestine 29155 a GRU, se afla încă în biroul său de la sediul serviciului de informații militare al Rusiei de la Khoroșevskoe Shosse 76 din Moscova.

La începutul aceleiași zile, Bellingcat și partenerul său rus de investigație, The Insider, au publicat o investigație privind identitățile acoperite ale lui „Ruslan Boshirov” și „Alexander Petrov”, doi spioni sub acoperire GRU implicați în otrăvirea cu novicioc a lui Serghei Skripal în Salisbury, Anglia. La câteva ore după dezvăluirile Bellingcat, Averianov primise mai multe apeluri telefonice de la șeful său principal – șeful GRU, Igor Kostiukov. În mod similar, Averianov însuși a contactat mulți dintre subalternii săi – inclusiv pe cei doi spioni implicați în lovitura eșuată din Muntenegru din 2016 .

Apelantul de la miezul nopții era șeful Departamentului 5 al GRU, sau așa-numitul program Ilegali – un departament puțin cunoscut care a plantat spioni militari în întreaga lume sub identități false. Cei doi ofițeri GRU au stat de vorbă puțin peste două minute.

A doua zi, pe 15 septembrie 2018, o femeie cu un nume lung, cu sonoritate latină, a cumpărat un bilet din Napoli, Italia, spre Moscova. Timp de aproximativ un deceniu, această persoană a călătorit prin lume ca o socialistă cosmopolită, născută în Peru, cu propria ei linie de bijuterii. Mai târziu în acea seară, ea a aterizat la Moscova și nu se știe să fi părăsit Rusia de atunci. Ea a zburat cu un pașaport al cărui număr se încadra într-unul dintre intervalele de numere pe care Bellingcat le publicase în ziua precedentă. De fapt, al ei diferă doar cu o cifră de pașapoartele pe care Boshirov și Petrov zburaseră în Marea Britanie cu doar șase luni mai devreme.

Alte articole

Nicolae Ciucă spune că nu a cerut vreodată și nici nu a primit informări privind eventuale întâlniri ale lui George Simion cu spioni ruși

Ioan Chirteş, despre interdicţia intrării lui George Simion în Ucraina şi Rep. Moldova: Acolo sunt acuzaţii şi dovezi clare că George Simion a avut întâlniri cu ofiteri GRU şi a încercat să deturneze manifestaţii paşnice, marşuri electorale

Numele de pe pașaportul ei era Maria Adela Kuhfeldt Rivera și, după cum au descoperit Bellingcat și partenerii săi de investigație, ea era o spioană GRU pe care prietenii de la birourile NATO din Napoli o credeau de ani de zile că este un designer de bijuterii de succes, cu o poveste plină de culoare și o viață personală haotică.

Această investigație comună a Bellingcat, Der Spiegel, The Insider și La Repubblica a fost efectuată pe parcursul a 10 luni.

Inventarea „Mariei Adela”

La 8 august 2005, oficiul de înregistrare civilă al districtului Independencia din Lima, Peru, a primit o cerere de înscriere a unui nou cetățean peruan în baza de date națională a cetățenilor țării. Cetățeanul a declarat că se numește Maria Adela Kuhfeldt Rivera, iar avocații ei au prezentat un certificat de naștere de la registrul civil al orașului Callao. Certificatul de naștere a fost datat 1 septembrie 1978 și purta numărul secvenţial 1109 în evidenţa naşterilor din Peru pentru acel an.

Potrivit unei scrisori de la registrul civil peruan, revizuită de Bellingcat, ofițerul civil care se ocupă de caz a suspendat cererea și a cerut dovezi suplimentare pentru nașterea reală a Mariei Adela.

Pe 19 august 2005, avocații „Mariei Adela” au depus un document suplimentar: un certificat de botez de la parohia Cristo Liberador din Callao. Potrivit documentului bisericesc, pruncul Maria Adela s-a născut la 1 septembrie 1978 și a fost botezat două săptămâni mai târziu, la 14 septembrie 1978.

Ofițerul civil din Lima nu a fost convins și a adresat verificarea preotului paroh de la eparhiile Cristo Liberador, Rvd. José Enrique Herrera Quiroga. Preotul nici nu a avut nevoie să verifice înregistrările bisericii pentru a raporta că documentul este fals. Avusese onoarea de a fi ctitorul și preot inaugural la această biserică care a fost înființată în 1987 , la nouă ani după ce a avut loc presupusul botez al Mariei Adela. Site-ul eparhiilor Cristo Liberador detaliază data la care a fost fondată, lucru confirmat de un reprezentant al parohiei când Bellingcat a contactat-o.

La 22 decembrie 2006, într-un raport bugetar anual către Congresul din Peru, Ministerul Justiției a raportat că biroul său de migrație și naturalizare a descoperit trei cereri frauduloase de cetățenie în 2005, una dintre ele fiind cea a „Mariei Adela”. Raportul a concluzionat că identitatea acestei persoane este necunoscută și a înaintat cauza la procurorul național, ca infracțiune contra siguranței și credinței publice.

Copilul Olimpic de la Moscova

Chiar dacă cetățenia peruană a Mariei Adela era născută moartă, comandanții ei GRU – probabil neștiind că guvernul peruan va face public acest început fals – au decis să persiste cu această identitate pentru spionul lor.

„Maria Adela” a primit primul ei pașaport rusesc în 2006, folosind exact același nume și dată de naștere. Potrivit identității de acoperire care a fost creată pentru ea, ea a lucrat ca „specialist de frunte” la Universitatea de Stat din Moscova și a locuit la o adresă din Moscova încă din 2010. Cei care locuiesc acolo acum au declarat pentru Bellingcat că nu au auzit niciodată de ea.

În special, pașaportul intern rusesc eliberat „Mariei Adela” aparținea unei game pe care GRU o eliberase pentru pașapoartele interne ale a cel puțin alți șase spioni GRU, inclusiv un ofițer acuzat de otrăvirea producătorului bulgar de arme Emilian Gebrev și un alt ofițer implicat în otrăvirea lui Serghei Skripal. Pe baza proximității numerelor de pașapoarte și a datei cunoscute de eliberare a celorlalte pașapoarte, putem estima că „Maria Adela” și-a primit actele de identitate rusești în noiembrie sau decembrie 2006.

Pe baza interviurilor cu patru persoane cu care „Maria Adela” s-a împrietenit în următorul deceniu, ea le-a povestit celor pe care i-a întâlnit următoarea poveste a numelui și originii ei: era copilul iubit al unui tată german și al unei mame peruviane și s-a născut în Callao, Peru. Mama ei singură călătorise cu micuța „Maria Adela” în Uniunea Sovietică în 1980, pentru a participa la Jocurile Olimpice de la Moscova. Cu toate acestea, mama ei primise un mesaj de urgență din Peru care îi cerea să se întoarcă acasă cât mai grabnic – ​​și a lăsat-o pe micuța „Maria Adela” în grija unei familii sovietice cu care se pare că se împrietenise.

Mama ei nu s-a mai întors, iar „Maria Adela” a crescut în Rusia, având o relație dificilă atât cu mama adoptivă, cât și cu tatăl ei, care – le-a spus ea oamenilor cu care s-a împrietenit – a abuzat-o în anii copilăriei. Acesta din urmă a fost motivul pentru care nu dorea să trăiască în Rusia – sau să se căsătorească cu un bărbat rus – și le-a explicat dorința ei de a trăi și de a-și crea o familie în Europa de Vest.

Citeşte şi VIDEO Operaţiune a spionajului militar ucrainean pe Insula Şerpilor cu final neaşteptat, a fost recuperată „o pisică ce a trăit câteva luni sub ocupație”

Bellingcat nu a putut descoperi date de călătorie pentru „Maria Adela” înainte de octombrie 2011 din cauza naturii parțiale a bazelor de date disponibile pentru călătorii. Cu toate acestea, o mulțime de postări pe rețelele sociale care o arată în fotografiile altora o plasează în Malta și Roma în perioada 2009-2011.

Marcelle D’Argy Smith, fost editor al ediției britanice a revistei Cosmopolitan, a devenit prietenă apropiată cu „Maria Adela”, pe care a cunoscut-o în Malta în vara anului 2010. „Maria Adela” locuia în Malta cu iubitul ei de atunci, dar la un moment dat s-a mutat la Ostia, lângă Roma, pentru a urma cursuri de gemologie. Maria a încercat din greu să obțină un pașaport german pe baza tatălui ei german, spune Marcelle D’Argy Smith, dar procesul a blocat după ce „Maria Adela” a părut brusc să-și piardă interesul.

În iulie 2012, „Maria Adela” s-a căsătorit cu un bărbat despre care ea le-a spus prietenilor că este italian. În realitate, pe lângă un pașaport italian, soțul ei deținea cetățenia ecuadoriană și rusă și s-a născut la Moscova dintr-o mamă rusă și un tată din Ecuador. Un an mai târziu el a călătorit la Moscova, separat de „Maria Adela”. A murit la Moscova la 13 iulie 2013 la vârsta de 30 de ani, cauza decesului consemnată în certificatul de deces drept „pneumonie dublă și lupus sistemic”.

Datele de trecere a frontierei arată că „Maria Adela” nu a fost în Rusia în timpul morții noului ei soț și a ajuns la Moscova abia o lună mai târziu, pe 15 august 2013.

Văduva veselă din Napoli

În urma căsătoriei sale, la începutul anului 2013, „Maria Adela” și-a înregistrat propria firmă în Italia – Serein SRL, scopul său corporativ fiind enumerat ca producție și comercializare de bijuterii și articole de lux. După cum se vede dintr-un permis de ședere eliberat de poliția din Napoli și obținut de La Repubblica, cel târziu în octombrie 2015 ea se mutase în elegantul cartier Posillipo al orașului de coastă, cu vedere la Golful Napoli.

La Napoli a atins apogeul carierei „Mariei Adela” ca spion rus. În următorii trei ani, ea a devenit un element fix pe scena socială locală. Şi-a deschis un butic de bijuterii și articole de lux, transformându-l ulterior într-un club la modă frecventat de highlife-ul local și, în cele din urmă, devenind secretara unei organizații caritabile la care participau și membrii centrului de comandă NATO din Napoli.

Aspectul social al „Mariei Adela” nu s-a limitat însă la mulțimea din Napoli. La un moment dat în 2015, „Maria Adela” a devenit secretarul – și unul dintre cei mai activi membri – a unei organizații caritabile locale – Lions Club Napoli Monte Nuovo. Trei cunoștințe afiliate NATO ale „Mariei Adela” intervievate de echipa de investigații au spus că, în rolul său la Lions Club, ea a interacționat cu mulți membri ai personalului NATO, s-a împrietenit cu un număr de ofițeri NATO și a avut interacțiuni sociale frecvente cu aceștia. Un angajat al NATO care a vorbit cu anchetatorii sub condiția anonimatului a recunoscut că a avut o scurtă relație romantică cu Maria Adela.

Dar nu toate relațiile pe care le-a stabilit au fost de natură romantică, nici pe departe. Una dintre persoanele percepute ca prietenoase cu „Maria Adela” a fost col. Shelia Bryant, pe atunci inspector general pentru Forțele Navale SUA din Europa și Africa. Doamna Bryant, care a părăsit Napoli în mai 2018 și a candidat pentru Congres ca democrată, spune că a găsit povestea „Mariei Adela” confuză și neconvingătoare („de ce și-ar abandona cineva copilul în Uniunea Sovietică?”) și sursa ei continuă de venituri greu de explicat („a deschis un magazin și s-a mutat frecvent în apartamente în părți bogate ale orașului, fără fluxuri de venit credibile”). Doamna Bryant spune că ea și soțul ei și-au limitat comunicarea cu „Maria Adela” în interacțiunea socială, încercând să o ajute să treacă prin ceea ce păreau a fi probleme emoționale cu bărbații.

În 2018, „Maria Adela” fictivă a zburat pentru ultima oară la Moscova. Cu această ocazie, însă, ea a călătorit cu un nou, al treilea pașaport rusesc. La fel ca și precedentele două, acest pașaport a folosit un număr din loturile alocate de GRU.

Viața ei socială de obicei activă s-a evaporat și niciunul dintre cunoscuții cu care au vorbit reporterii nu își amintește că a fost informat de ea despre planurile ei de a părăsi definitiv Italia sau despre motivele unei astfel de decizii. Singurul amintire din viața ei anterioară pe care „Maria Adela” l-a adus acasă cu ea, arată documentele de frontieră, a fost o pisică. „Maria Adela” avea o pisică neagră pe nume Luisa, pe care doi dintre cunoscuții ei au descris-o echipei noastre ca fiind singurul lucru stabil din viața ei.