Ortodoxe: Sfântul Gherasim de la Iordan
Greco-catolice: Sf. cuv. Gherasim de la Iordan
Romano-catolice: Sf. Cazimir, rege *
Sfântul Gherasim de la Iordan a trăit în secolul al VII-lea. După ce s-a călugărit, s-a retras în pustiul Tebaidei unde a întemeiat un așezământ monahal, prezent și în zilele noastre, scrie crestinortodox.ro. Atât de mult s-a împărtășit de viață dumnezeiască, încât și fiarele sălbatice i se supuneau. Într-o zi, pe când mergea prin pustia Iordanului, a întâlnit un leu fioros care răgea cumplit din cauza că îi intrase în labă un spin. Sfântul Gherasim îi scoate spinul și din acel moment leul nu-l mai părăsește pe Cuvios.
În acel timp, la mănăstire, Părinții aveau un catâr cu ajutorul căruia aduceau apă de la râul Iordan. Cuviosul Gherasim l-a pus pe leu să îl păzească pe catâr. Leul îndeplinea cu bucurie această sarcina. Însă, într-o zi, leul s-a depărtat mult de catâr și a adormit. Câțiva negustori, trecând cu o caravana de cămile pe acolo și văzând catârul singur, l-au luat cu ei. Cuviosul Gherasim, văzând că lipsește de la mănăstire catârul și crezând că leul l-a mâncat, l-a pedepsit ca sarcinile pe care le avea catârul să îi revină acum leului. Leul a ajuns astfel să care zilnic apă pentru mănăstire.
După o vreme, negustorii s-au întors pe același drum. Și pe când treceau Iordanul, s-au întâlnit cu leul care împlinea lucrul catârului. Negustorii, văzând leul, s-au speriat și au fugit. Leul a luat catârul de frâu și s-a întors la Sfântul Gherasim și cu câteva cămile.
Cuviosul Gherasim s-a bucurat şi pentru că își recuperase catârul, dar mai cu seamă pentru faptul că leul nu a mâncat catarul. Cuviosul Gherasim l-a eliberat pe leu de sarcinile pe care le primise. Cu toate acestea, leul, deși părăsise mănăstirea, venea o dată pe săptămână la Cuviosul Gherasim, plecându-și capul înaintea lui în semn de închinare.
După ce Sfântul Gherasim a trecut la cele veșnice, leul s-a dus la mormântul lui și, răcnind cu putere, a murit.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gherasim, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Privind pururea către Dorirea Cea Nematerialnică a Domnului, ai nesocotit firea cea trecătoare, părinte cuvioase. Având totdeauna pe Hristos pe limba ta, Părinte Gherasim, ai întărit adevărul cuvintelor tale prin minuni.
Scara faptelor celor bune străbătând-o, înţelepte, te-ai învrednicit de o privire şi mai Tainică. Pentru aceasta ai şi luat har de a vedea mai înainte de vreme cele ce aveau să fie.
Cu sudorile luptelor tale celor Dumnezeieşti ai udat pustiul cel neroditor şi l-ai arătat purtător de roadă, aducând cu el pe oameni la Hristos.
Străbătând scara Dumnezeieştilor virtuţi, te-ai ridicat la Înălţimea Privirii Celei Înţelegătoare şi ai primit de la Hristos arătările cele curate ale Dumnezeieştilor Taine. Pentru aceasta, purtătorule de Dumnezeu, pe tine cu dreaptă credinţă te cinstim şi strigăm: Slavă lui Hristos Celui Ce te-a întărit; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce a săvârşit, prin tine, tuturor tămăduiri.
Amin!