Valentin Lazea, economistul şef al BNR, anunţă apocalipsa în cazul în care Călin Georgescu ar deveni preşedintele României. Rate majorate, concedieri, pensii mai mici, subvenţii şi ajutoare de la stat anulate!

Valentin Lazea a lansat un avertisment legat de faptul că unii alegători sunt dispuși să renunțe la valorile democratice, precum libertatea de expresie și libera circulație, în favoarea sloganurilor populiste de tipul „Să ne luăm țara înapoi”, dar astfel de dorinţe vin cu costuri economice semnificative. „Alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului 2024, anulate și amânate pentru primăvara anului 2025, au arătat că pentru o parte semnificativă din români, valorile simbolice atașate democrației contează prea puțin”, spune Valentin Lazea, pe cursdeguvernare.ro.

Citeşte şi: Oferta momentului pentru români: salariu de 500 de lei pe zi şi trei mese, plus cazare. Nu se cer studii superioare

„Mult mai importantă pentru ei părea sintagma nebuloasă „Să ne luăm țara înapoi” (De la cine? De la UE? De la NATO? De la multinaționale?) fără a înțelege consecințele unei asemenea decizii. Și mai puțin clare le erau/le sunt consecințele în sfera valorilor materiale, respectiv modul în care alegerea unui președinte suveranist le va afecta portofelul. În cele ce urmează, vom reliefa doar șapte astfel de consecințe microeconomice, cu impact direct asupra nivelului de trai”, a mai adăugat economistul șef al BNR.

Citeşte şi: De ce primesc românii facturi cu minus la energia electrică. Anunţ de ultimă oră pentru clienţii PPC, Electrica, Premier, E.On şi Hidroelectrica

Alte articole

TikTok a lansat raportul final cu privire la Călin Georgescu. Compania pregătește 120 de experți în securitate pentru alegerile prezidențiale din mai 2025

Firul trădării. Acuzații grave între influencerii lui Călin Georgescu. Cine l-a turnat pe Bogdan Peșchir, principalul finanțator al campaniei suveraniste

Valentin Lazea prezintă șapte efecte directe pe care alegerea unui președinte suveranist le-ar putea avea asupra economiei României:

„Dar mai înainte de a analiza cele șapte consecințe, să amintim relația de cauzalitate dintre alegerea unui președinte ”suveranist”, pe de o parte, și reacția piețelor, a investitorilor și a Uniunii Europene, pe de altă parte.

Piețele financiare ar penaliza fără îndoială alegerea unui președinte suveranist prin retrogradarea rating-ului de țară al României la nivelul „junk” (nerecomandat investițiilor), ceea ce ar face prohibitiv de scumpe sau imposibile împrumuturile externe, așa cum au mai fost în anii ’90.

Influxul de investiții străine directe, care în perioada 1998-2024 s-a ridicat la circa 124 miliarde euro, ar seca sau s-ar transforma în ieșiri ale investitorilor. Cui i-ar conveni să mai stea într-o țară sub amenințarea naționalizării firmelor?

Fondurile europene, atât de importante în realizarea investițiilor cu bani din afara bugetului, s-ar reduce și ele masiv, așa cum arată exemplul Ungariei. În perioada 1998-2024 intrările de fonduri europene s-au cifrat la aproximativ 100 miliarde euro. Scăzând din acestea contribuția României la bugetul comunitar, de circa 32 miliarde euro, rezultă intrări nete de fonduri europene de aproximativ 68 miliarde euro.

Acestă secătuire a resurselor financiare ar avea drept rezultat următoarele consecințe (micro)economice:

Pentru persoanele care au credite imobiliare sau de nevoi personale, o creștere semnificativă a dobânzilor pe care trebuie să le plătească, dacă au luat credit cu dobânzi variabile. Este suficient să ne uităm la tendința ROBOR3 luni care de la nivelul de 5,58% (în data de 15 noiembrie) a sărit la nivelul de 5,81% (în data de 25 noiembrie, după anunțarea rezultatelor primului tur) și apoi la 5,92% (în data de 6 decembrie, înaintea celui de al doilea tur, anulat).

Toate acestea se traduc în zeci/sute de lei în plus de plătit la ratele lunare, în funcție de mărimea și durata creditului.

Pentru personalul bugetar/angajat la stat (1,45 milioane de oameni), mai puține fonduri la dispoziția bugetului ar însemna restrângeri semnificative de personal. Acestea trebuie făcute oricum, pentru reducerea deficitului bugetar.

Dar una este ca aceste restrângeri să fie făcute ordonat, pe o perioadă de șapte ani, beneficiind de fonduri europene și cu totul altceva este ca reducerea să se facă brusc, din cauza încetării finanțării externe.

Pentru cei care au economii în lei, depuse la bancă sau ținute acasă „la saltea”, devalorizarea inevitabilă a leului față de euro și de dolar, care ar rezulta dintr-o restrângere a finanțării externe, ar duce la o putere de cumpărare redusă, cu alte cuvinte la bunuri și servicii mai scumpe și, prin urmare, la creșterea inflației.

Pentru cei circa 1,7-1,8 milioane de angajați ai societăților multinaționale, închiderea acestora și retragerea lor din România ar însemna un risc iminent de șomaj. Un asemenea volum de forță de muncă nu ar putea fi acomodat de firmele cu capital românesc, mai ales că s-ar suprapune cu restrângerea personalului bugetar.

Nemaivorbind despre faptul că majoritatea firmelor românești activează în domeniul comerțului, unde nici calificările, nici salarizarea nu sunt grozave.

Toți salariații care plătesc Contribuții de Asigurări Sociale, fie la Pilonul 2 de pensii, obligatoriu (despre care poate că ei nici nu știu), fie la Pilonul 3, opțional, ar trebui să știe că aceste contribuții își cresc sau își scad valoarea prin investiții ale fondurilor de pensii pe Bursa de Valori.

Or, Bursa ar fi impactată negativ și sever de o retragere a investitorilor străini.

Spre ilustrare, indicele bursier BET a scăzut de la valoarea de 17 638 (la 15 noiembrie) la valoarea de 16 982 (în 25 noiembrie) și la valoarea de 16 650 (în 6 decembrie). Prin urmare, valoarea pensiilor viitoare ar scădea corespunzător.

Beneficiarii direcți sau indirecți ai unor fonduri finanțate prin PNRR (instalare de panouri fotovoltaice, anvelopare clădiri, tragerea rețelei de gaze, electricitate, canalizare etc.) se pot aștepta ca finanțarea respectivă să înceteze brusc, lăsându-i cu lucrările neterminate.

Nu în ultimul rând, „cireașa de pe tort”: între anii 2000 și 2007 prețul tuturor activelor din România (case, terenuri, mașini etc) a crescut de 3-4 ori doar ca efect al aderării țării la NATO și al UE. Acest fapt s-a reflectat și în creșterea Prodului Intern Brut, de la 37 miliarde dolari (în 2000) la 174 miliarde dolari (în 2007), nu pentru că românii ar fi lucrat de 3-4 ori mai mult, ci pentru că au intrat în două cluburi selecte. Dar acest proces este reversibil: o eventuală ieșire (sau simpla înghețare a relațiilor) României cu NATO și cu UE ar putea diminua semnificativ valoarea activelor deținute de români.

În concluzie, cei care vor să își ia țara înapoi s-ar putea să se trezească într-o Românie care seamănă mai mult cu cei „3F” din anii ’80 (frig, foame, frică), decât cu cei „3C” ai ultimilor ani (călătorii, chefuri, cumpărături). Atenție la ce vă doriți: s-ar putea să se întâmple”, a transmis Valentin Lazea, care a precizat că opinia sa nu angajează instituția în care activează, BNR.