„Cu cât se apropie momentul cel mai important al vieţii mele, cu atât simt că legătura mea cu bebeluşul meu poznaş devine indestructibilă. Am primit această binecuvântare în viaţa mea ca pe un miracol şi am trăit fiecare zi consolidând relaţia unică dintre mamă şi copilul pe care îl poartă în pântece. Şi deşi abia aştept să mă întâlnesc cu fiinţa asta mică şi nevinovată, parcă îmi doresc uneori să mai stea. Să mai zăbovească lângă mine. Să mai avem timp să ne cunoaştem înainte de a veni pe lume. Să mai aştepte şi să mă mai iubească de acolo din burtică iar eu să am şansa să-i întorc dragostea înzecit. Să vorbim doar noi 2, să îi citesc în fiecare zi, să ascultăm muzică împreună şi să îi povestesc tot ce îmi trece prin minte. Să îl încurajez pentru prima lui întâlnire cu lumea. Am citit foarte mult în această perioadă şi m-am informat temeinic despre legătura simbiotică dintre mamă şi copil, care începe încă din prima zi a concepţiei. Ştiu că tot ce am trăit în aceste momente s-a transmis către el. Studiile cele mai recente demonstrează că bebeluşii experimentează şi se identifică cu toate emoţiile mamei, şi pozitive dar şi negative. Şi sper că tot ceea ce am trăit împreună în aceste luni minunate să pună bazele unui ataşament securizant şi continator, care să-i fie pentru toată viaţa suport şi sprijin.
Poate de aceea uneori mi-aş dori să prelungesc această perioadă cât mai mult timp posibil. Să mă trezesc dimineaţa cu loviturile lui uşoare ca şi cum mi-ar spune „Bună dimineaţa, mami, ce facem azi?” Să îl simt aproape atunci când nu am cea mai bună zi posibilă. Să mă facă să zâmbesc liniştit când îmi aşez mâna pe burtică şi mă întâmpină cu respiraţiile sale accelerate. Să ne distrăm împreună alegând hăinuţe şi decorându-i camera.
Ştiu că ceea ce urmează va fi şi mai miraculos. Că fiecare zi care va urma după ce se va naşte, va fi plină de feiricire şi binecuvântare. Că de acum încolo fiinţa aceasta, care s-a ivit din atât de multă dragoste, va avea drumul ei. Dar mai mult decât atât, simt şi ştiu că îi voi fi alături cu fiecare pas pe care îl va face. Că viaţa mea este indestructibil legată de a lui. Iar în momentul în care îşi va lua destinul în piept şi va deveni independent, în sufletul meu va rămâne pentru totdeauna amintirea acestor 9 luni de zile, în care am fost împreună 2 inimi bătând într-un singur corp. Şi pentru tot ceea ce mi-a dăruit în aceste momente, îi voi rămâne recunoscătoare mereu”, a scris Valentina pe femeide10.ro.