VALENTINE’S DAY. Ce se întâmplă în corpul tău când te îndrăgosteşti. S-a dovedit ŞTIINŢIFIC

VALENTINE’S DAY. Iată cele 13 semne care arată că te-ai îndrăgostit:

Aceasta este o persoană specială

Atunci când ești îndrăgostit, începi să crezi că persoana iubită este unică. Credința este legată de incapacitatea de a simți pasiune romantică pentru oricine altcineva. Fisher și colegii ei cred că acest sentiment de singularitate rezultă din nivelurile ridicate în creier ale dopaminei centrale — o substanță chimică implicată în atenție și concentrare.

Este perfect/ă

Alte articole

Prăjitura care îmbunătățește sănătatea creierului. Ce conține rețeta inventată de oamenii de știință australieni

Ce să faci în prima săptămână a anului ca să îți îmbunătățești viața. Cele mai bune metode științifice

Oamenii care sunt cu adevărat îndrăgostiți tind să se concentreze pe calitățile pozitive ale persoanei iubite, trecând cu vederea trăsăturile ei negative. De asemenea, ei se concentrează asupra evenimentelor și lucrurile banale care le amintesc de persoana iubită, visând cu ochii deschiși la aceste mici momente și amintiri. Această atenție concentrată este de asemenea considerată a fi rezultatul unor niveluri crescute ale dopaminei centrale, precum și al unei creșteri a noradrenalinei centrale, o substanță chimică asociată cu o creștere a memoriei în prezența unor stimuli noi.

Sunt distrus/ă!

După cum este bine cunoscut, faptul de a fi îndrăgostit duce de multe ori duce la instabilitate emoțională și fiziologică. Trăiești pe rând momente de exaltare, euforie, energie crescută, insomnie, pierderea poftei de mâncare, tremur, puls accelerat și respirație accelerată, precum și anxietate, panică și sentimente de disperare atunci când relația suferă chiar și cel mai mic pas înapoi. Aceste modificări ale dispoziției sunt asemănătoare cu comportamentul persoanelor dependente de droguri. Și, într-adevăr, atunci când persoanelor îndrăgostite li se prezintă imagini ale celor dragi, se activează aceleași regiuni ale creierului ca și în cazul unui dependent de droguri care își primește doza. A fi îndrăgostit, spun cercetătorii, este o formă de dependență.

Greutățile ne-au apropiat

A trece printr-un fel de dificultăți alături de o altă persoană tinde să intensifice atracția romantică. Tot dopamina centrală poate fi responsabilă pentru această reacție, pentru că cercetările arată că, atunci când o recompensă este întârziată, neuronii care produc dopamină din mezencefal devin mai productivi.

Sunt obsedat/ă de el/ea

Oamenii care sunt îndrăgostiți spun că petrec, în medie, mai mult de 85 la sută din timpul lor de veghe gândindu-se la „obiectul dragostei lor”, potrivit lui Fisher. Gândirea intruzivă, cum este denumită această formă de comportament obsesiv, poate fi rezultatul scăderii nivelului de serotonină centrală din creier, stare ce a fost asociată anterior cu un comportament obsesiv. (Tulburarea obsesiv-compulsivă este tratată cu inhibitori de recaptare a serotoninei).

Aș vrea să fim împreună tot timpul

Oamenii îndrăgostiți manifestă cu regularitate semne de dependență emoțională în relația lor, inclusiv posesivitate, gelozie, teama de respingere și anxietate de separare. De exemplu, Fisher și colegii ei au analizat creierul unor persoane care vizualizau fotografiile unui iubit pe care l-au respins sau ale cuiva de care erau încă îndrăgostiți după ce au fost respinși de către acea persoană. Rezultatele testelor de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) au arătat activarea mai multor zone ale creierului, inclusiv zone ale encefalului precum girusul cingular care s-au dovedit a juca un rol în pofta de cocaină. „Activarea zonelor implicate în dependența de cocaină poate ajuta la explicarea comportamentelor obsesive asociate cu respingerea în dragoste”, au scris cercetătorii în 2010 în Journal of Neurophysiology.

Sper să rămânem împreună pentru totdeauna

Ei tânjesc, de asemenea, după o unire emoțională cu persoana iubită, căutând modalități de a fi mai aproape și de a visa la viitorul lor împreună. Un alt expert în dragoste, Lucy Brown, neurolog la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York, spune ca această dorință de a fi cu o altă persoană seamănă într-un fel cu nevoia de apă și de alte lucruri necesare pentru a supraviețui. Studiile arată că sistemele neuronale primitive care stau la baza acestui impuls sunt active la aproape toți oamenii când se uită la fața persoanei iubite și nutresc gânduri de iubire. Acest lucru pune dragostea romantică alături de sisteme de supraviețuire, cum ar fi cele care fac să ne fie foame sau sete”, a declarat Brown pentru live Science în 2011. „Eu mă gândesc la dragostea romantică ca la o parte a strategiei de reproducere umană. Ea ne ajută să formăm cupluri care ne ajută să supraviețuim. Am fost construiți să experimentăm magia iubirii și să fim atrași de altcineva”.

Aș face orice pentru ea/el

Oamenii care sunt îndrăgostiți simt în general un puternic sentiment de empatie față de persoana iubită, simțind durerea acesteia ca fiind a lor și fiind dispuși să sacrifice orice pentru cealaltă persoană.

Și-ar dori acest costum?

Atunci când suntem îndrăgostiți apare tendința de a ne reordona prioritățile zilnice și/sau de a schimba hainele, manierismele, obiceiurile sau valorile, astfel încât acestea să fie mai bine aliniate cu cele ale persoanei iubite. Chiar și așa, să fii tu însuţi ar putea fi cel mai bun pariu: într-un alt studiu al lui Fisher, prezentat în 2013 la conferința „Ființa umană”, ea a constatat că oamenii sunt atrași de opusul lor, cel puțin opusul lor „creier chimic”. De exemplu, cercetarea ei a constatat că persoanele cu așa-numitele personalități testosteron-dominante (foarte analitice, competitive și care își controlează emoțiile) au fost deseori atrase de personalități cu un nivel ridicat de estrogen și oxitocină — acei indivizi care au tendința de a fi „empatici, cultivați, de încredere, prosociali și introspectivi, care căută sensul și identitatea”, a spus Fisher în 2013.

Putem fi exclusivi?

Cei care sunt profund îndrăgostiți simt de obicei dorință sexuală pentru persoana iubită, dar există sentimente emoționale puternice atașate: dorința de sex este cuplată cu posesivitatea, o dorință de exclusivitate sexuală și gelozie extremă atunci când partenerul este suspectat de infidelitate. Se crede că această posesivitate a evoluat într-atât, încât o persoană îndrăgostită își va obliga partenerul să respingă alți pretendenți, asigurându-se astfel că procesul de curtare al cuplului nu este întrerupt până nu se produce concepția.

Nu este vorba despre sex

În timp ce dorința de unire sexuală este importantă pentru oamenii îndrăgostiți, dorința de unire emoțională are prioritate. Un studiu a constatat că 64 la sută din persoanele îndrăgostite (același procentaj pentru ambele sexe) nu sunt de acord cu afirmația „Sexul este cea mai importantă parte a relației mele cu [partenerul meu]”.

Mă simt de necontrolat

Fisher și colegii săi au constatat că persoanele care au declarat că sunt „îndrăgostite” spun de regulă că pasiunea lor este involuntară și necontrolată. Pentru cartea ei din 1979 „Love and Limerence”, psihologul Dorothy Tennov a cerut ca 400 de bărbați și femei din Connecticut să răspundă la 200 de declarații despre dragostea romantică. Mai mulți participanți au exprimat sentimente de neputință, spunând că obsesia lor a fost irațională și involuntară. Potrivit lui Fisher, unul dintre participanți, un om de afaceri de peste 50 de ani a scris în legătură cu o pasiune la locul de muncă: „Tind spre teoria conform căreia acest punct de atracție pentru Emily este un fel de acțiune biologică, precum instinctul, care nu se află sub control logic sau voluntar. … Am încercat cu disperare să mă cert cu ea, să-i limitez influența, să o direcționez (spre sex, de exemplu), să o neg, să mă bucur de ea și, da, la naiba, să o fac să răspundă! Chiar dacă știu că Emily și cu mine nu avem absolut nici o șansă să avem o viață împreună, gândul la ea este o obsesie”, a raportat Fisher în 2016 online în Nautilus.

Scânteia s-a stins

Din păcate, a fi îndrăgostit de obicei nu durează pentru totdeauna. Este o stare nepermanentă care fie evoluează într-o relație co-dependentă pe termen lung pe care psihologii o numesc „atașament”, fie se disipează, iar relația se dizolvă. Dacă există bariere fizice sau sociale care îi împiedică pe parteneri să se vadă în mod regulat — de exemplu, în cazul în care cei doi se află la distanță unul de celălalt — atunci faza de „îndrăgostire” durează în general mai mult decât în mod obișnuit.