Yanis Varoufakis explică în The Guardian că răspunsul la întrebarea de ce nu vor creditorii să restructureze datoria greacă „nu se află în economie”, ci mai degrabă în „politica labirintică a Europei”.
Fostul ministru de finanţe al Greciei, din guvernul premierului Alexis Tsipras, recunoaşte că Grecia a devenit insolventă în 2010, dar critică măsurile de salvare aplicate de către creditorii internaţionali. În opinia lui Varoufakis, existau două opţiuni de ieşire din criză şi menţinere în zona euro – una „mai sensibilă, pe care oricare bancher decent ar recomanda-o”, constând în restructurarea datoriei şi o reformă a economiei, iar a doua, „toxică”, constând în crearea iluziei unei entităţi falite că ar putea primi împrumuturi, pretinzând că rămâne în acest fel solventă. Varoufakis afirmă că tocmai această a doua variantă i s-a oferit, acum, Greciei.
„Pentru a pune transferul cinic al pierderilor private iremediabile pe umerii contribuabililor, ca un exerciţiu de aşa-numită tough love, Greciei – ale cărei venituri naţionale s-au micşorat cu peste un sfert şi din care urmau să fie plătite noile şi vechile datorii – i-a fost impusă o fişă de austeritate. Este necesară expertiza matematică a unui puşti de opt ani ca să-ţi dai seama că acest proces nu se putea termina bine”, scrie Varoufakis.
Astfel, trage concluzia fostul ministru de Finanţe grec, „au fost administrate doze tot mai mari de austeritate, în timp ce datoria creştea, obligându-i pe creditori să acorde împrumuturi şi mai mari, în schimbul unei austerităţi şi mai mari”.