Venezuelenii, chemaţi la urne în primele alegeri prezidenţiale post-Chavez

Spectrul „campionului” stângii latino-americane, mort de cancer pe 5 martie, a planat în mod permanent asupra unei campanii-fulger, marcată de schimburi de replici dure, într-o ţară profund divizată după 14 ani de „revoluţie socialistă” şi aruncată în criză.

Învestit de mentorul său înainte să moară, Maduro, un fost lider sindical în vârstă de 50 de ani, un fost şef al diplomaţiei timp de şase ani, iar în prezent şef interimar al statului, şi-a îndemnat susţinătorii să dea curs ultimelor dorinţe ale lui „Comandante”, care nu a mai putut să îşi exercite mandatul de şase ani, după ce l-a înfrânt pe Capriles în alegerile prezidenţiale din octombrie, cu 55% la 44% din voturile exprimate.

„Chavez, îţi jur, votul meu este pentru Maduro” a fost sloganul din cursul campaniei preşedintelui interimar, care a urcat inclusiv la volanul unui autobuz pentru a-şi etala trecutul de şofer în cadrul unor servicii de transport în comun.

Creditat cu un avans de aproximativ zece puncte, potrivit unui sondaj recent, acest bărbat cu o statură solidă, în vârstă de 50 de ani, şi-a multiplicat atacurile împotriva „burghezului” şi „dreptei fasciste”, invocând „planuri de destabilizare” şi ameninţarea asasinării sale cu complicitatea Statelor Unite, inamicul „imperialist”.

Alte articole

Crin Antonescu a cheltuit cât toți ceilalți contracandidați la un loc, în campania electorală. De unde provin cele peste 7 milioane de euro

Concedieri masive la stat după alegeri: „Puteți vota orice, e irelevant!”. Anunţ înfiorător pentru bugetari

„Împreună cu el vom continua revoluţia pentru popor. Nu vrem să ne întoarcem la (un regim) de dreapta, ei nu sunt niciodată preocupaţi de cei modeşti”, declară o menajeră, Ziomara Castro, în vârstă de 59 de ani, încă emoţionată după ce a primit o locuinţe oferită de Guvern.

„Maduro nu a câştigat noi susţinători. De alfel, nici nu i-a căutat. El nu se prezintă ca un candidat, ci ca un vector al unui vot pentru Chavez şi moştenirea sa”, declară pentru AFP politologul Luis Vicente Leon, director la Institutul pentru anchete Datanalisis.

Promiţând să fie „preşedintele săracilor”, Maduro şi-a acuzat adversarul că vrea să suprime „misiunile bolivariene”, programe sociale finanţate din renta petrolieră, singura resursă a acestei ţări dotate cu cele mai importante rezerve de ţiţei din lume.

Capriles, un avocat cu o ţinută elegantă, în vârstă de 40 de ani, dezminte ferm aceste acuzaţii. El i-a îndemnat pe alegători să opună rezistenţă unor „tentative de intimidare” şi a promis să pună capăt unor privilegii.

Fără să atace prea dur imaginea fostului şef de stat, guvernatorul statului Miranda (nord), care a obţinut experienţă în cursul candidaturii precedente, denunţă „minciuni” ale adversarului său, căruia îi reproşează că se ascunde în spatele mentorului său, cu scopul de a evita problemele zilnice, în special flagelul insecurităţii (16.000 de crime anul trecut) sau frecventele penurii alimentare.

Acest adept al social-democraţiei, care se prezintă „nu ca opoziţia, ci ca soluţia”, promovează revenirea la economia de piaţă şi încetarea oferirii de „cadouri” aliaţilor cu scopul de a face posibil „un nou ciclu”.

El vizează în mod expres Insula comunistă Cuba, beneficiara a peste 100.000 de barili de petrol zilnic, în cadrul unei „petro-diplomaţii” prin care şi-a clădit influenţa regională fostul conducător venezuelean.

„Capriles a înregistrat un progres în urma alegerilor precedente. El a adoptat un limbaj mai dur, mai radical”, apreciază analistul Ignacio Avalos, directorul Observatorului Electoral venezuelean, estimând că opoziţia a câştigat teren.

„Aşa a vrut destinul. Avem a doua şansă să mergem să votăm, iar de această vom câştiga”, crede un student, Carlos Peretira, în vârstă de 31 de ani, grăbit să se departă de „epoca chavistă”.

În afară de „şansa” de a-i succeda lui Chavez, cel care va obţine victoria în alegeri duminică va moşteni o economie foarte fragilă, care a înregistrat anul trecut indicatori ca un deficit considerat exploziv (15% din PIB) şi cea mai importantă inflaţie din America latină (peste 20%).