Marele critic și istoric literar Alex Ștefănescu și-a pierdut viața la 76 de ani. Anunțul a fost făcut pe o rețea de socializare de scriitorul Daniel Cristea Enache. „O veste care îndoliază cultura română: a murit marele critic și istoric literar Alex Ștefănescu. Dumnezeu să-l odihnească”, a transmis scriitorul Daniel Cristea-Enache pe pagina de Facebook a criticului literar.
Alex Ștefănescu avea 76 de ani și era bolnav de mai mulți ani. Născut la 6 noiembrie 1947, la Lugoj, Alex Stefanescu a absolvit liceul la Suceava, apoi a urmat cursurile Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității din București.
O scurtă perioadă a fost profesor, apoi a intrat în presă. A publicat numeroase volume de critică și teorie literară, antologii de literatură, proză, teatru, publicistică.
Și Adrian Cioroianu și-a exprimat regretul pentru trecerea în neființă a lui Alex Ștefănescu.
„Nu pot să cred. Există vești proaste și vești absurde. Vestea că Alex Ștefănescu ar fi murit mi se pare în egală măsură absurdă și proastă, pentru că acest om avea în el jumătate din energia universului nostru literar… Alex Ștefănescu a fost criticul literar pe care l-am iubit cel mai mult – inclusiv pentru faptul că mi-a răspuns la o „poștă a redacției”, pe la mijlocul anilor ’80, spunându-mi că eram un adolescent citit și, poate, chiar talentat.
De atunci, și mai ales după anul 2000, când noi nu mai eram copiii…, l-am revăzut deseori, într-o mereu inedită sărbătoare a minții, în ultimii ani în incredibila lui grădină din Berceni. În ultimii doi ani am vorbit numai la telefon, tot promițându-ne revederea ba „în primăvară”, ba „în toamnă, la răcoare”, mai ales pentru că avea o anumită revanșă de luat!…
Foto de mai jos, decupată de mine, e din 2016, la festivalul „Carte la nisip” din Mangalia (AC, Domnița, Alex ș.a. care nu se văd). Alex era mai vivace decât noi toți la un loc, sub privirea mângâietoare a soției Domnița.
Apropo de grădina lui din Berceni: Alex trăgea bine și cu pistolul (de tir sportiv), în fine, destul de bine, uneori mai avea și rateuri – dar el era mai exigent cu limitele sale decât cu limitele altora…
N-am văzut un intelectual „literar” mai amabil, mai autoironic și mai caustic „la nevoie” (față de stupiditate) decât el. Alex, tu nu ai cum să dispari.
Doar te alinți și, sigur, te ascunzi pe undeva prin grădina ta. Vom uda poimâine un pom pe acolo și vom auzi vocea ta, cum că vrei să discutăm despre cărți”, a scris Adrian Cioroianu.