O veste tragică a cutremurat presa italiană. Un cunoscut jurnalist a fost găsit mort în casă, după 7 luni de zile de la deces. Trupul neînsuflețit al lui Pier Attilio Trivulzio a fost găsit mumificat în casa sa din cartierul Sant’Agabio din Novara, Piedmont. Bărbatul era un reporter milanez, care se pensionase cu mai mulți ani în urmă. Acum acesta avea 83 de ani și trăia singur.
Trupul acestuia zăcea pe podeaua casei sale de cel puțin șapte luni, după cum a informat Fanpage.it. Decesul nu este suspect, fiind survenit din cauze naturale. Primele date arată ca acest lucru s-ar fi întâmplat în luna august. Nimeni nu a observat decesul lui atât de mult timp. Povestea este cât se poate de tragică, întrucât nimeni nu s-a interesat de soarta lui. Acesta fusese căsătorit și are un fiu care a emigrat cu mai mulți ani în urmă în Anglia, unde activează în industria filmului.
Poliția a fost alertată de un alt jurnalist lombard, Marco Pirola, un prieten al decedatului. Acesta a observat că de mai multă vreme nu a primit niciun fel de veste din partea prietenului său, așa că a decis să alerteze poliția. De asemenea, Marco Pirola a publicat o postare pe rețelele de socializare în care raporta dispariția prietenului său. Acesta nu a obținut însă niciun răspuns.
Pier Attilio Trivulzio s-a născut în anul 1940 și era cunoscut de toți drept „Pat”. Acesta era pasionat de Formula 1, motiv pentru care a devenit jurnalist pe acest segment. De-a lungul timpului a colaborat cu: L’Espresso, La Notte, Il Giorno și l’Ansa, în principal care se ocupau de motoare.
„A plecat așa cum a trăit întotdeauna. O fantasmă. Singur. Așa cum fusese existența lui, care ani de zile s-a intersectat cu a mea. Mă așteptam la asta. Ne așteptam la asta. Dar doare”, a scris Pirola pe Facebook, povestind că fostul său coleg „căuta mereu cu disperare bani. Uneori dormea pe băncile unui parc public sau la gară. „Ca să fie la știri” șoptea roșindu-se puțin. Și noi, și el știam care este adevărul pe care nu voia să-l spună. Era mult mai în vârstă decât toți și fusese adoptat de redacție, de editor și de mine. Într-o zi, deja bătrân, el apăruse în biroul meu cu o pungă de plastic. „Tot ce mi-a rămas din viață este în ea”. Nu glumea. Era disperat, dar își păstra demnitatea absolută”.