Viaţa de „animal” a unui algerian închis pe nedrept la Guantanamo

Saber Lahmar are 42 de ani. A fost închis pe nedrept aproape opt ani în celulele de la Guantanamo. El a a povestit pentru AFP „anii de tortură înduraţi degeaba”, afirmând că „în inima sa va rămâne o pată neagră”.

Mai întâi erau „medicamentele din mâncare” pentru a-l împiedica să doarmă, iar apoi neoanele „care funcţionau 24 de ore din 24”, într-o celulă din metal de 2 x 1,5 metri, „muzica din filme pornografice pe fundal” şi „hainele pe care ţi le luau timp de 20 de zile în timp ce aerul condiţionat funcţiona pe maxim”.

Arestat în Bosnia, la o lună de la atentatele din 11 septembrie 2001, Saber Lahmar, originar din Constantine, a fost încarcerat la Guantanamo încă de la deschiderea închisorii, în ianuarie 2002. Bosniacii l-a predat americanilor împreună cu alţi cinci algerieni, suspectaţi de complot în vederea comiterii unui atentat împotriva ambasadei Statelor Unite la Sarajevo.

„Nu am făcut nimic”, declară acest fost profesor de limbă arabă şi fost director al Bibliotecii din Sarajevo. „Uită de lume, de viaţa civilă, uită tot”, i-a spus un gardian când a sosit la Guantanamo. „Aici eşti sub foc american”.

Au urmat aproape opt ani de „viaţă de animal” trecând dintr-un sector în altul, în „cuşti ca pentru păsări”, apoi singur, în celule prea înguste şi fără dotări.

Sectorul V – „cel mai dur”, „pentru cei care nu vorbesc cu anchetatorii” – are „legi” diferite de celelalte. Acolo el a fost supus unui „program special de tortură”: a fost privat de somn, de hrană timp de mai multe zile la rând şi a fost nevoit să suporte zgomotul constant al unui motor instalat în spatele uşii de gardieni, pe care „îl luau când venea Crucea Roşie”.

„Nu mergeai, nu te mişcai, nu vorbeai, era interzis”, povesteşte el. El a mai enumarat „firele electrice legate de picioare”, butelia de gaz pe care gardianul o deschidea „timp de 15 secunde şi al cărei conţinut îl respirai zilnic la fiecare 20 de minute timp de mai multe luni”.

El putea ieşi o dată la 15 zile în aer liber în cuşti de 3 x 3 metri, dar „de mai multe ori” a refuzat să iasă într-un „mic pătrat cu puţin mai mare decât celula”.

„Le-am spus: voi nu căutaţi adevărul, voi căutaţi altceva”, povesteşte el. Torţionarii lui i-au răspuns: „Ştim că tu nu ai făcut nimic, tu eşti aici pentru a da informaţii”.

În sectorul „Echo”, „eşti izolat, izolat, izolat”. „Nu am văzut soarele timp de un an şi jumătate”. Lahmar a stat într-o celulă mică ce fusese construită într-un alt spaţiu închis de 5 x 5 metri. Anchetatorii lui l-au obligat să stea pe un scaun fără şezut timp de 18 ore.

Acest tată care încă nu îşi cunoaşte unul dintre copii a fost exonerat de un judecător american şi eliberat după aproape opt ani de detenţie. El a fost transferat la Bordeaux, în Franţa, unde se află şi în prezent.

Acum „caut pur şi simplu să mă lase în pace”. „În inima mea a rămas o pată neagră. Pentru a şterge această pată, trebuie să ni se redea toate drepturile, dar cum? Au spus că sunt un terorist, acum trebuie să spună lumii întregi că nu sunt terorist”.