Viaţă de refugiat. Rahmani nimereşte dintr-un război în altul. Nici bine nu s-a încheiat conflictu armat din Afganistat în urma căruia talibanii au preluat puterea, că bărbatul de 40 de ani, care s-a mutat în Ucraina, se vede din nou în postura de refugiat. Împreună cu soţia şi cei doi copii ai săi, bărbatul a luat calea Poloniei.
„Am fugit de un război, iar acum a început un altul. Chiar am ghinion„, a declarat bărbatul care tocmai a călcat pe pământ polonez. Alături de el, soţia Mina şi cei doi copii: Omar, în vârstă de 11 ani, şi Marwa, de 7 ani.
La punctul de frontieră polonez Medyka, familia Rahmani aşteaptă împreună cu alţi refugiaţi autobuzul care îi va transporta la un centru de primire din oraşul Przemysl.
„Am lucrat zece ani pentru NATO la Aeroportul Internaţional din Kabul. Am primit apeluri telefonice cu ameninţări cu moartea la adresa copiilor mei. Am vorbit despre asta la serviciu, dar nimeni n-a vrut să mă asculte, nimeni n-a vrut să mă ajute, să-mi dea o viză.
Am avut o viaţă bună în Afganistan, o casă, o maşină, un salariu bun. Am vândut totul, am pierdut totul. Am ales să plec pentru copiii mei, pentru familia mea, pentru educaţia lor„, povesteşte Rahmani, originar din Kabul, potrivit Agerpres.
Cu patru luni înainte de plecarea americanilor din Afganistan, bărbatul a decis să-şi ia familia şi să plece în Ucraina, singura ţară dispusă să-l primească. S-a stabilit la Odesa.
Odată cu declanşarea războiului în Ucraina, şi-a luat pentru a doua oară familia şi a plecat în pribegie. La graniţă, a avut însă ceva mai mult noroc decât ceilalţi refugiaţi care formau coada. Contextul, însă, nu a fost unul tocmai fericit, dar totul s-a terminat cu bine.
Il y a un an, Ajmal Rahmani a dû quitter l’#Afghanistan pour l’#Ukraine alors qu’il était menacé de mort.
Un an plus tard, il a dû une nouvelle fois tout quitter, sous les bombes russes.
Il a réussi à fuir vers la Pologne.#UkraineRussiaWar #UkraineWar https://t.co/IzeKH0agIh
— Antoine Llorca (@antoinellorca) February 28, 2022
„Când am ajuns, era atât de frig încât fiica mea s-a simţit foarte, foarte rău, iar mama ei a început să plângă„, a povestit el.
A sosit o ambulanţă, iar poliţia de frontieră ucraineană le-a dat prioritate.
„Am avut noroc, pentru că erau peste 50.000 de oameni la graniţă. Toată lumea aştepta în picioare, cu bebeluşi, cu bagaje, fiecare îşi aştepta rândul. Şi, iată-ne, am trecut„, a adăugat Rahmani.
Acum, Ajmal Rahmani şi familia lui au la dispoziţie 15 zile pentru a formula o cerere oficială de clarificare a situaţiei lor.
„Am fost foarte bine primiţi, oamenii sunt amabili şi zâmbitori. Ne-au dat ciocolată pentru copii„, a adăugat afganul.