În anii în care torţionarul Ion Ficior a condus Penitenciarul de la Periprava, 103 oameni au murit din cauza condiţiilor inumane la care au fost supuşi.
„A fost o dizenterie printre noi, pentru că beam apă din Dunăre. Deţinuţii care veneau de la distanţe foarte mari 6-8 kilometri, de la lagărele de lucru, făceau pe ei„, a declarat Mirel Stănescu.
Un alt deţinut a povestit cum unii deţinuţi mâncau şerpi ca să nu moară de foame. „În afară de hrana mizerabilă, mai mâncam şi porumb crud sau muguri de stuf. Unii au mâncat şi şerpi, erau şerpi de apă„, este mărturia cutremurătoare a unui alt supravieţuitor.
„Le spunea deţinuţilor că au dreptul doar la aer şi soare. Îşi băteau joc de tine. Te puneau să le bei urina, să mănânci fecalele prietenului tău„, a mai spus acesta.
Torţionarul a încercat să-i convingă pe judecători de contrariu. „Îmi este jenă că unii se uită la mine ca la un torţionar care a maltratat. În numele Lui Dumnezeu Tatăl, vă rog să aveţi în vedere comportarea mea şi silinţa pe care mi-am dat-o la Periprava. Vă rog să aveţi în vedere lucrurile bune, nu ura şi răzbunarea. Să fie dragoste, nu ură, şi o judecată dreaptă, aşa cum dumneavoastră o să daţi„, a spus Ion Ficior în faţa magistraţilor.
La finalul procesului, fostul comandat a declarat că are încredere în instanţă şi că nu are nicio remuşcare pentru faptele din trecut.
Procurorii au cerut schimbarea încadrării faptelor de la infracţiuni contra umanităţii la tratamente neomenoase şi o condamnare pe viaţă pentru Ficior, dar au revenit şi au solicitat o pedeapsă de 25 de ani, având în vedere vârsta torţionarului. Instanţa a rămas în pronunţare şi va da sentinţa pe 30 martie.
Ioan Ficior a fost trimis în judecată în 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Ioan Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici.
Conform actului de sesizare a instanţei, în perioada 1 august 1958 – 1 noiembrie 1963, în calitate de locţiitor şi comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Ioan Ficior a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi la Periprava, prin privarea de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora.
Potrivit anchetatorilor, din documentele studiate a reieşit faptul că în perioadă în care la conducerea Coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor.
Anchetatorii au mai stabilit că deţinuţii de la Periprava erau supuşi unui tratament inuman caracterizat printr-o izolare completă de familii şi de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiţii de cazare mizerabile, frigul insuportabil din barăci, sancţiunile fizice pentru abateri minore, hrana deficitară, deţinuţii fiind în permanenţă înfometaţi şi însetaţi, având dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor şi, nu în ultimul rând, condiţiile de muncă inumane la care erau supuşi aceştia.