Victor Ciutacu explică, într-o analiză făcută joi la România TV, cum a scăpat Crin Antonescu de dosare şi ce înţelegeri-cheie a avut cu Traian Băsescu şi Klaus Iohanis
„Principalul beteșug politic al lui Crin Antonescu pare a fi colaboraționismul. Și nu neapărat cel cu infama Securitate, încă insuficient probat, dar intuibila, ci acela cu mărimile politice de a căror decizie depindeau viitorul și, în ultimă instanță, libertatea lui. Într-un tulburător interviu acordat postului nostru de televiziune, Florin Ghiulbenghian, departe de a fi el însuși vreun înger, dar denunțător în ambele dosare penale în care a fost implicat candidatul de azi al Coaliției, schițează un altfel de Crin Antonescu”, spune Victor Ciutacu.
„Un soi de trestie mlădioasă, care, de fiecare dată când i-a trecut glonțul pe lângă ureche, s-a dat imediat după cererea și interesul puternicului zilei. Prima oară, în 2007, când procurorii DNA îl căutau la cele peste șapte hectare de Herăstrău dăruite din pix celor numiți de Traian Băsescu mafia personală a lui Adrian Năstase. Un an de tăcere i-a cerut, prin intermediari, bătrânul lup de mare, atât a pus pe masă. Și, ca prin minune, dosarul deschis de procurorii anticorupție a stat la sertar până s-a prescris. A doua oară, în 2014, când îl căutau la proaspăt achiziționatul apartament procurorii Onea și Portocală. În ciuda declarațiilor date în dosar de niște săritori oameni de afaceri și a probării circuitului financiar, dosarul a fost mutat la București. Unde a stat tot la sertar până l-a ajuns prescripție. De ce? Pentru că vocalului liberal i s-a făcut o ofertă pe care n-o putea refuza. El dispare 10 ani din viața și din piața politică, nevasta devine jupânească la Bruxelles și toată lumea fericită. Ceea ce s-a și întâmplat”, mai spune Victor Ciutacu.
Citeşte şi