Umberto Eco profeţea că „reţelele de socializare au oferit dreptul la opinie unor legiuni de imbelici care până acum îşi exprimau părerea doar în baruri, în faţa unui pahar de vin, fără să facă vreun rău comunităţii. Camarazii lor îi reduceau imediat la tăcere. Dar acum au acelaşi drept la cuvânt precum un laureat al premiului Nobel”. Iar istoria îi dă dreptate cu vârf şi îndesat.
„Rețelele sociale s-au degradat într-un hal fără de hal. Nu mai au nici o legătură cu scopul lor inițial. Sunt un focar de agramatism, ură, violență. Se degradează direct proporțional cu societatea. Prostul satului a devenit editorialist, ratatul comunității e lider de opinie, necalificatul a ajuns analist, curva regimentului e virtuoasă și credincioasă, lașul cartierului s-a reîncarnat în bombardier. Se înjură, se amenință, se joacă la intimidare. Toți neterminații anunță că fac dreptate și, mai nou, curățenie generală. Se anunță în avans epurări în masă. Se profețesc arestări demonstrative. Se fac și se împrăștie liste cu dușmanii poporului. Care, cei mai mulți dintre ei, se sperie. Și pe bună dreptate, că nu știi cum te trezești cu neghiobul la ușă, cu doi pari și-o rangă, să fie acolo, la nevoie”., remarcă Victor Ciutacu într-o analiză făcută la România TV.
„Ca și în cazul anulării alegerilor, statul e paralizat. Deși are în componență o sumedenie de organisme și agenții care ar putea și ar trebui să se ocupe de ținut sun control un domeniu extrem de sensibil. Nădejdea rămâne, culmea, tot în poliție și procuratură. A fost nevoie ca un papagal cu aere de smardoi să-l amenințe pe președintele interimar, n-are importanță că ne place sau nu Ilie Bolojan, că-i dă toată familia cu capul de bordură ca să-l umfle mascații și să vadă arestul pe dinăuntru. Dar nu toți cei care se confruntă cu demența asta scăpată de sub control sunt șefi de stat sau de guvern. Am pățit și eu recent un deranj asemănător. Provocat, culmea, de un fost deputat, chiar membru al comisiei pentru cercetarea abuzurilor.
Care mi-a publicat numărul privat de telefon pe Facebook. Să mă ureze colindătorii suveraniști. Ceea ce s-a și întâmplat. Cu toate urmările cunoscute. Nu că n-aș fi obișnuit cu noianul de sudalme și intimidări din rețelele sociale. Chiar sunt tăbăcit. Dar n-am chef să mă conversez cu dovezile vii ale teoriei că omul se trage din maimuță. Mă expun suficient public, nu simt nevoia s-o fac și în privat. Spre deosebire de omul simplu, obișnuit, eu mai știu și ceva lege, și cum să mă apăr, și ceva lume, și unde să mă duc să reclam. Am și făcut-o, oficial, la vedere. Și nu neapărat că aș vrea să-l văd pe fostul parlamentar Dumitru Focșa în lanțuri. Deși, sincer să fiu, nu mi-ar displăcea. Măcar cu titlu de exemplu, să le mai treacă tuturor obosiților aspirațiile de vandami și cichiceani. Slabe speranțe, n-a ajuns el la ocnă când și-a rupt în bătaie familia și o să-l lege cineva pentru amenințări și instigare la ura?”, mai spune Victor Ciutacu.
Citeşte şi