Victor Ciutacu analizează ultimele cadre cu cursa pentru Cotroceni şi schimbările mai mult sau mai puţin aşteptate de la CCR. „În timp ce toată țara fierbe, neamurile se ceartă între ele, prietenii de-o viață se rup pe genunchi, iar nervoșii de serviciu se bat cu jandarmii în față la BEC sau la CCR, toate astea de focul candidaturii lui Călin Georgescu la Președinția României, un nume (și, totodată, un personaj) se strecoară neatins pe sub radar. Este vorba despre Nicușor Dan, candidat (și el) oficial, la fel de independent, la aceeași dregătorie. Matematician ca pregătire, politician de vocație, oengist ca preocupări și primar general ca ocupație, omul desfășoară cea mai opulentă campanie electorală dintre toți pretendenții la succesiunea lui Klaus Iohannis. Și o face fără să-l deranjeze cineva. E peste tot, pe panouri, pe blocuri, pe Tiktok, pe site-uri, pe unde vrei și nu vrei, pe unde nu te aștepți”, a declarat Victor Ciutacu, în exclusivitate la România TV.
„Mi-e și frică să umblu după vreo carbogazoasă cu nanocipuri în frigider, că poate apare crețul din raftul cu brânzeturi. E a doua oară în mai puțin de un an când omul cere și strânge la vedere munți de bani, în afara termenului legal de campanie și înaintea depunerii candidaturii, iar vajnicele autorități ale statului întorc capul cu nesimțire. Asta în timp ce, după valul de scandaluri publice pe tema legăturilor financiare dubioase dintre Călin Georgescu și Horațiu Potra, au devenit subit curioase cu privire la proveniența banilor de campaniei ai promotorului vastului program APĂ, PAIE ȘI BĂTAIE.'”spune Victor Ciutacu.
„Georgiștii și toți istericii loviți de sindromul suveranismului biruitor acuză-n cor că, prin încercările de blocare a cursei spre Cotroceni a ilustrului soț al doamnei Cristela, faimosul stat paralel i-ar face, de fapt, pârtie lui Crin Antonescu. Dacă mă întrebați pe mine, au și ei dreptatea lor, dar numai pe partea cu pârtia, nu și cu beneficiarul culoarului. Care pare mai degrabă Nicușor Dan, după cât de gentil e statul cu el. Coincidență sau nu, Bucureștiul, cu toate neajunsurile lui administrative, rămăsese printre puținele capitale spălate, unde era liniște și pace. Înainte să se umfle mușchii pe toți ratații care promit că fac ba reforma statului, ba curățenie generală, se trăia decent, în liniște. Puteai ieși pe stradă cam la orice oră și mai pe oriunde fără teama că-ți iau anarhiștii gâtul în numele democrației. A fost odată ca niciodată…”, a mai spus Victor Ciutacu.