Victor Ciutacu, in memoriam Răzvan Theodorescu: „Rămânem din ce în ce mai puţini şi, pe medie, mai proşti”

Răzvan Theodorescu a plecat dintre noi pe tăcute, elegant, aşa cum a fost toată viaţa. „Ani de zile, joi, la 21 fix, se reunea live “Sfatul batranilor”: Lucian Bolcas, Răzvan Theodorescu, Tudor Octavian, Bogdan Chrieac. Echipa castigatoare se imputineaza, din pacate, pe zi ce trece. Odihneste-te in pace, profesore, Casa Scanteii e din ce in ce mai pustie, iar noi ramanem din ce in ce mai putini si, pe medie, mai prosti”, a scris Victor Ciutacu pe Facebook. 

Răzvan Theodorescu, vicepreşedintele Academiei Române şi fost ministru al Culturii, a murit la 83 de ani

Răzvan Theodorescu a fost istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice, preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, Secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, Profesor la Universitatea de Arte şi membru titular al Academiei Române din 2000 (corespondent – 1993).

Născut la 22 mai 1939, în Bucureşti, a fost absolvent al Colegiului Naţional „Cantemir-Vodă“ şi licenţiat al Facultăţii de istorie a Universităţii Bucureşti (1963). Tot la Universitatea din Bucureşti a obţinut titlul de doctor în ştiinţe istorice, în anul 1972.
Şi-a început cariera ştiinţifică în 1963 în cadrul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu“, unde a fost cercetător până în anul 1990 şi unde a deţinut şapte ani funcţia de director adjunct ştiinţific. Şi-a axat încă de la început opera ştiinţifică pe studierea artei vechi româneşti şi a artei medievale sud-est europene, ca şi pe analiza unor capitole mai puţin cunoscute ale civilizaţiei vechi româneşti şi balcanice, domenii în care a făcut o serie de descoperiri şi în legătură cu care a elaborat teze ştiinţifice importante, preluate şi de literatura universală de profil (teoria „coridoarelor culturale“, teoria tipologiei „oamenilor noi“ ca ctitori, teoria despre momentum princeps şi începuturile artei sud-est europene în Evul Mediu).

Alte articole

Mircea Cărtărescu nu a fost admis ca membru al Academiei Române. Ce acuzații i se aduc candidatului la Premiul Nobel

Academicianul Răzvan Theodorescu a fost înmormântat miercuri, la Cimitirul Bellu. Funeraliile s-au desfășurat cu onoruri militare

Răzvan Theodorescu a murit. Academicianul avea 83 de ani
Începând cu 1971 a fost implicat în conducerea unor organisme şi instituţii de complexităţi variate. În perioada 1971-1977 a fost director adjunct ştiinţific la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu“ al Academiei Române, preşedinte al Radio Televiziunii Române între 1990-1992 şi Membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului între 1992-2000.

În perioada 1993-1995 a deţinut funcţia de preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Din 1997 este şeful Catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene din Universitatea de Arte. Patru ani ministru al Culturii şi Cultelor şi senator de Iaşi (2000 -2004); senator de Botoşani între 2004 -2008. Ambasador Naţional al programului ONU „Alianţa Civilizaţiilor“ din 2009.

Victor Ciutacu: „Pentru cine nu s-a născut alaltăieri şi are olecuţă de creier, legătura dintre gonflarea acestui caz și depunerea candidaturilor pentru şefia DNA e evidentă”
În 1987 a devenit conferenţiar asociat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, astăzi Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, unde din 1990 a fost profesor. Tot în 1990 a devenit rector al Universităţii Naţională de Arte din Bucureşti, iar din 2004 a fost şef de catedră.Cursuri predate: Istoria Artei Vechi Româneşti, Tipologia Artei Sud-Est Europene, Tipologia Orientului Creştin, Istoria Civilizaţiei Europene.

În anul 2000 a fost ales rector al Universităţii Media. Este profesor asociat al Universităţii „Danubius“ din Galaţi, al Universităţii „Apollonia“ din Iaşi şi al Universităţii „Spiru Haret“ din Bucureşti. În perioada 2010-2011 a fost profesor asociat invitat la Colegiul Naţional de Apărare.Din 2010 a fost expert coordonator la Şcoala postdoctorală a Academiei Române, specializarea „Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale“.