Victor Ciutacu a comentat pentru Prosport retrogradarea istorică a dinamoviştilor. „M-am uitat cu oarecare detașare la barajul desculților. Mă așteptam la consfințirea dezastrului. Nu-mi mai făceam demult iluzii. Pasiunea, autoîncărcarea admirabilă a fanilor, implicarea lor financiară masivă, lacrimile și furia de după meci, toate la un loc făceau parte din peisajul pe care și-l creionase-n cap orice suporter realist.
BARAJ LIGA 1. Dinamo – U Cluj 1-1 şi „câinii” retrogradează pentru prima dată în istoria clubului
Miracolele-s apanajul bisericii și al meciurilor cu cote imense la pariuri. Barca spartă n-o mai aduci la mal nici cu icoana făcătoare de minuni care lăcrimează pe soclul lui Patzaichin. Am evitat să scriu azi noapte, la cald. Am zis să se sedimenteze gustul sălciu. Dar trecutul meu isteric alb-roșu îmi dă dreptul să fiu părerolog și pe tema asta dureroasă. Ca dinamovist de-o viață, care însă a prezis (Lăsați, frate, Dinamo să retrogradeze, nu e sfârșitul lumii!) dispariția în neantul ligilor inferioare a bâlciului ambulant care devenise Dinamo, a durut un pic și atât. Era inevitabil.
Victor Ciutacu: „Dă antrenori afară, se enervează când nu se dau adversarii la o parte. Nu, nu e Gigi Becali”
(…) Jelania colectivă nu ajută la nimic. Culmea, la cât m-am uitat eu în ultimele 24 de ore la tv, nu gloriile adevărate și consacrate de rezultate ale Câinilor roșii fac gât, ci întâmplații prin anturajul fotbaliștilor. Au căzut ele Nottingham Forrest, Aston Villa, Hamburger SV, River Plate sau Fluminense în ligile inferioare și nu s-a prăvălit globul pământesc de pe umerii lui Atlas. Cum se pică se și promovează. Nu e fizică cuantică. Totu-i să încropești o brumă de buget, să aduci un antrenor care simte și știe (nu toți nefericiții liberi oricând de angajamente) și niște puștani care nu calcă pe minge și care vor să fie fotbaliști, nu gagicari și rupători de cluburi și manele-n tabloide”
Editorialul integral al lui Victor Ciutacu, pe Prosport.ro